Revisione di
Scritta è diretta in dosi fitful di posit meandering da Casey Affleck, chì hè ancu a stella, Luce di a mo vita hè un'altra epica fine di u mondu chì ùn riesce à campà à a summa di e so parti. Questu hè u futuru (ancu se u filmu ùn hè micca specificu nantu à u tempu è u locu). Una pesta assassina (altrettantu nespecifica in quantu à i dettagli) hà spazzatu e donne, lascendu daretu una surfferta di disillusione è disperazione.
VEDE ANCHE: Dramma Supremacistu Biancu 'Pelle' Hè una Combinazione di Rivelazione è Orrore
Se pensate di avè giratu per sta trista strada prima, senza l'aiutu di Mapquest, vi invitu à rivedere a versione cinematografica postapocalittica assai superiore di u rumanzu vincitore di u Premiu Pulitzer di Cormac McCarthy. A Strada . Questu hè troppu vicinu per cunfortu A Strada per inspirà assai pensamentu frescu o originale.
LUCE DI A MIA VITA ★★ |
Affleck interpreta un omu identificatu solu cum'è babbu chì si sforza di prutege a so figliola Rag (Anna Pniowsky) travestendula da zitellu per accumpagnallu attraversu un paisaghju impoveritu di fureste vuote, cità massime è case deserte in cerca di ... chì? Una ragione per campà? À un minutu di menu di duie ore, u tonu malincunicu tranquillu porta a vista a pazienza di u spettatore. I caratteri sottu sviluppati è a so riluttanza à articulà quale sò è eranu, o in ciò ch'elli credianu, ci tene à una distanza monotona.
Ci hè sempre una minaccia inesplorata di viulenza imminente, ma nunda di frantumazione accade mai da tene l'audienza coinvolta o da curassi di ciò chì ci hè avanti in a scena successiva. A consegna rilassata di a marca Affleck hè Valium verbale.
Luce di a mo vita hè brutale è incubo, ma mai cusì inquietante cum'è A Strada , è manca u core cù quale Viggo Mortensen hà infusatu quellu film di u 2009 cù una intensità cusì indimenticabile. Filmatu largamente in a bughjura senza assai speranza sottu à a desulazione, ùn ci hè poca luce in Luce di a mo vita .