Principale Innuvazione Ciò chì aghju amparatu da l'omu chì mi fighjava in u trenu

Ciò chì aghju amparatu da l'omu chì mi fighjava in u trenu

Chì Filmu Per Vede?
 
(Foto: Pexels)



A maiò parte di e giovani donne sò abituate à esse guardate in u trenu.

Dunque quandu u sentia chì mi fighjava, aghju fattu e cose chì venenu automaticamente - mi sò lampatu più in u mo sediu. Fixatu u mo sguardu per a finestra. Turnatu a musica in e mo cuffie. Pruvatu à aspittà a so attenzione.

Ma continuava à circà. È ùn passò tantu prima ch'ellu si pusessi davanti à mè, u so corpu sparghjia in dui posti, dicendu: Scusate. Mi dispiace di fastidiu - è ùn solitu micca fà questu. Ma hè ghjustu ... vi pare assai cum'è a mo moglia.

Devu avè dettu grazie, perchè di solitu a facciu. Ma ùn mi ricordu micca s’e aghju dumandatu duv’ella era, o s’ellu l’hà vuluntaria. Sia cum’ella sia, in pochi secondi dopu avè intesu a so voce per a prima volta, aghju amparatu chì a moglia era passata sette anni fà.

Aghju 30 anni. Ùn sò mai statu maritatu, ancu s'e sò vinutu assai vicinu à crede chì l'averebbe, anni fà. Ma aghju campatu abbastanza vita per sapè chì sti mumenti ùn venenu micca spessu - i mumenti quandu si feghja un'altra persona è assolutamente nunda si trova trà voi dui.Pudete vede quale sò, è quale site in i so ochji, cù a chiarezza di una stella.

Si scusava sempre, i so ochji lampavanu trà mè è a finestra, dicendu: Mi dispiace. Hè solu chì a favurite veramente, a sapete?

Benintesa, ùn pudia micca sapè. Ùn pudia micca cunnosce i sogni chì avianu chjinatu trà elli, sogni forse sempre caldi è brusgianti in e so mani quandu ella hè morta. Mi hà parlatu d'ella, di cume era Portoricana è avia a pelle chjara cum'è a moia. M'hà parlatu di New York, d'induve ellu era è duv'elli campavanu. Mi hà parlatu di u so figliolu, ch'ellu avia lasciatu daretu.

È continuava à fighjà u mo visu - qualcosa chì, in ogni altru esempiu, m'averebbe fattu scomudu. Mi averia fattu girà u capu versu a finestra cum'è l'aviu fattu innumerevule prima. Ma aghju capitu, in quellu mumentu, ùn eranu micca i mo ochji ch'ellu stava guardendu. Era di a so moglia.

Mi dumandava se ellu parlava di ella sempre o micca. Puderia esse pussibule chì a prima persona ch'ellu hà apertu - chì a prima persona à quale puderia aprire - sia una donna chì s'assumiglia à ella?

Averebbe datu tuttu per 10 minuti in più.

Ùn hà micca dettu questu. Ùn avia micca bisognu. L'aghju sentita esattamente una volta in a mo vita - micca dopu à a morte di un membru di a famiglia, ma quandu l'omu ch'e avia amatu più di qualsiasi altri in u mondu m'hà lasciatu.

L'avia detta cù e lacrime in l'ochji, è aghju ricevutu a nutizia cù una voce chì ricusava di trimà. L'aviu vistu vene - i mesi di liticità, a distanza crescente in e nostre conversazioni di testu. Avemu parlatu cum'è ogni parolla era un tentativu di schivà una minera terrestre.

È po, infine, a splusione.

Ùn possu più fà questu.

Ma avemu dormitu accantu à l'altru quella notte, sapendu chì si ne anderia a mane. Sapendu chì u lindumane era quandu avemu da campà cù e cunsequenze di quella conversazione - chì dui migliori amichi di ottu anni, duie persone chì avianu scherzatu annantu à i nomi di criaturi è invechjanu inseme, duie persone chì si cunniscianu è si cunniscianu u megliu cumincià à annullà tuttu.

Ùn sò s’ellu m’hà mai tinutu più strettu cà quella notte. Ùn sò micca chì aghju mai temutu un novu ghjornu di più.

Dapoi mesi dopu, mi sentia perseguitatu da tutte e cose ch'ùn avia micca dettu, cum'è se qualchì parolla magica puderia esse u codice chì ci averia mantenutu inseme. Chì se avessi 10 minuti in più, averia trovu e parolle chì l'avarianu tenutu quì. Chì li averia datu a fede per dì, t u so pò travaglià .

Mi ci hè vulsutu a parte più bona di un annu per capì chì 10 minuti ùn ci averianu micca salvatu - è più di tantu per accettà chì ùn eramu nè pronti nè meritati quellu risparmiu. Aviamu fattu tuttu ciò chì pudiamu fà per, da, è trà di noi. Eramu solu duie persone chì u tempu era ghjustu finitu.

È quì, guasgi trè anni dopu, in una cità à millaie di chilometri da quellu lettu in Carolina di u Nordu stava st'omu chì a moglia era morta è chì, quantunque, cuntene qualcosa di assai rottu in ellu. Ruttu tantu male chì hà lasciatu u figliolu in New York. Tantu peghju chì era sedutu in questu trenu, mi parlava di LA è di cume ùn era nunda cum'è a casa. Tantu peghju chì averia circatu in faccia à un furesteru per truvà 10 minuti in più cù a so moglia.

Li aghju datu quessi 10 minuti, u megliu chì aghju pussutu.

Avaria pussutu chiancià subitu allora ma in qualche modu micca. Avaria pussutu tene u so visu in e mo mani è dì chì mi dispiace, perchè era. Avaria pussutu dilli chì l'aghju amatu perchè in quellu mumentu, l'aghju fattu, perchè vede à qualcunu cusì chjaramente, avè cusì pocu postu trà voi è un altru essaru umanu hè esattamente ciò chì hè l'amore.

Anne Branigin hè un scrittore basatu in Los Angeles, induve ella hè una Annenberg Fellow chì persegue u so MS in Journalism à l'Università di u California Meridionale. Dopu avè ricevutu u so BFA in Scrittura Creativa da l'Università di North Carolina Wilmington in 2006, hà travagliatu cum'è educatrice di lingua inglese in Vietnam è in Colombia. Pudete truvà più di u so travagliu à www.AnneBranigin.com , o ghjunghje via Twitter @AnneBranigin .

Articuli Chì Pudete Piace :