Principale Musica L'incredibile Vera Storia di u Wrecking Crew's Max Bennett

L'incredibile Vera Storia di u Wrecking Crew's Max Bennett

Chì Filmu Per Vede?
 
Max Bennett à Radio Recorders.(Foto: Cortesia di Max Bennett.)



In a categuria di torcia minimalista-s'ellu ci hè una tale categuria- Frebba da Peggy Lee deve esse u culmine assuntu di a forma. A voce di Ms. Lee, accumpagnata da pocu di più cà una linea di bassu strisciante è schjattendu e dite, cattura micca solu un generu di musica, ma un ambiente specificu in un'epica specifica in a vita americana, induve i biccheri da cocktail tintinnanu, i sopracciglia si alzanu è pent-up a prosperità percula insistentemente in u corpu puliticu. A canzone hè feroce, assertiva, è implacabile, è un classicu inequivocabile.

Fever hè stata suggerita à Peggy Lee da u bassista di jazz Max Bennett , un veteranu di e scene di jazz di Chicago, New York è West Coast, è u strettu amicu persunale di Ms. Lee. Presenta una linea di bassu per l'età.

Un ghjornu m'hà dettu: 'A propositu, cercu un cantu di fiaccula', s'arricorda Bennett, avà 88 anni è in bona salute in San Clemente, Calif. 'Se sente qualcosa di simile, date mi un anellu . 'Allora travagliava nantu à Western Avenue, micca a zona più bella di LA, cun, cume, un trio di jazz. È un zitellu hà intrutu è hà dettu: 'Possu pusà?' È avemu dettu: 'Sicura perchè micca, chì vulete cantà?' Ellu disse: 'Vogliu cantà una canzone chjamata' Febbre '. mai intesu parlà. Ma hà cum'è dui accordi. L'avemu ghjucatu, è aghju pensatu, perfettu per Peggy. Allora l'aghju chjamata è l'aghju parlata di a melodia, è u restu hè storia.

Deve esse statu un mumentu capricciosu per un giuvanottu chì, micca tanti anni nanzu, avia lasciatu a capitale unjazz di u mondu - Oskaloosa, Iowa - cù solu a robba nantu à u spinu, per circà i so disgrazii in l'affare musicale. Avà era quì, stendu una di e linee di bassu emblematiche in u canon musicale americanu cun unu di i vocalisti più affascinanti è accarizzanti di l'ore di l'epica.

Oh, ùn l'aghju micca arregistratu. Peggy ùn travagliava micca, allora eru fora cun Ella Fitzgerald. Cusì l'hà arregistrata cù un amicu di mente chjamatu Joe Mondragon. Howard Roberts, chì era un grande chitarrista, avia da ghjucà ma ùn l'hà micca. Tuttu ciò ch'ellu fece era di schjattà e dite.

Attraversu i cambiamenti di esse un jazzer gigging è un tippu di sessione chì vive in LA - era un membru di u miticu Wrecking Crew - Max Bennett lasciava, tuttavia, a so impronta di bassa gamma in parechje altre spettaculi impurtanti è registrazioni in tuttu parechji decennii. Dopu à a dissoluzione di e so Mamme originali di l'invenzione, nimu altru chì Frank Zappa tocca à Bennett cum'è qualcosa di una nova Mamma de facto. Questu hè Max in tuttu u sensu di u meisterwerk di Zappa Topi Caldi , cù u bellu è assai amatu, Little Umbrellas. Hè Max nantu à u sublime Vintu Sigari Chjucchi nantu A Vendetta di Chunga . È quessi sò solu un paiu di l'album Zappa in u CV di Max. Deve esse statu un periodu assai speciale è ispiratore per travaglià cun Zappa à u culmu di i so puteri.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=qKWNVXwlAk4&w=560&h=315]

Ùn era micca familiarizatu cù a musica di Zappa. I nostri camini ùn anu mai attraversatu. Ùn sò mai statu un grande fan di a musica d'avanguardia in questu sensu. Era mentre travagliava in studio, chì era, 1967, pensu? È aghju ricevutu una chjama da John Guerin. Ellu disse: 'Pigliate e vostre cose à TTG' - chì era in Hollywood - 'Aghju avutu una doppia sessione per voi cun Frank Zappa.' Allora arrivemu quì è avemu travagliatu duie sessioni doppie per duie notti. È era l'album, era Topi Caldi .

Parlava à qualcunu di quessa, è mi dicenu chì quellu album particulare hà ottenutu i migliori scritti di tutte e cose ch'ellu hà mai fattu. Ciò chì hè interessante, eru nantu à l'urdinatore l'altru ghjornu, è aghju vistu chì sò nantu à queste altre melodie. Cum'è si scopre - ghjucariamu i stessi cambiamenti di accordu per sempre, sapete, dopu avè passatu, continuemu è andemu - Frank hà pigliatu quelle prese è ne hà fattu altre canzone. Di colpu mi rendu contu chì ùn sò micca solu Topi Caldi , Aghju fattu cinque album Zappa! Hè statu bellu. Ùn mi dispiace micca.

Hè faciule per ellu di scaccià ste tappe longu à a strada. Max Bennett hè un tippu di jazz. A so vita di jazz hè ciò chì risalta u più grande in a so memoria.

Quandu aghju principiatu in Oskaloosa, eru musicante di jazz da u Primu ghjornu. I ghjustu ùn era micca una bona. Ùn m'era mai interessatu à nunda altru. Ùn aghju micca ghjucatu à alcuna musica pop-letteralmente nimu. Ùn aghju mai fattu casuals, ùn aghju micca sunatu di musica cummerciale finu assai dopu. Emu principiatu in Chicago, à a fine di l'anni 40, andava in Clark Street, ci era un inseme di articulazioni di strisce, è anu adupratu gruppi da u South Side. Eranu bravi ghjucadori-ma i club di striscia ùn piglianu micca bassisti, allora quiddi tippi eranu cuntenti di vedemi. Mi senterebbe cun elli. Aviu appena cuminciatu, allora aghju amparatu abbastanza da elli. Da quì sò andatu in New York è aghju appesu per un pocu di tempu è dopu aghju unitu à a banda di Georgie Auld è simu andati in strada.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=kpLlJwVQdT8&w=420&h=315]

Grande cose seguiterianu. E mo influenze di jazz sò essenzialmente, cume, Chicago è New York. Ma aghju avutu a furtuna, ancu dopu à u me trasferimentu in LA, sò andatu in gira cun Ella Fitzgerald, è quandu avemu finitu cù u giru, ella è Oscar sò andati in casa - Oscar Peterson era u capimachja - allora quandu simu tornati da Francia, simu surtiti cun Jazz At The Philharmonic. Chì avianu Dizzy Gillespie è Stan Getz è Roy Eldridge, Big Joe Turner, Sonny Stitt - ùn sò micca se sapete quale hè questu - tutti quelli tippi ...

Eventualmente, u jazz di a Costa Ovest è i punti più luntanu eranu in u mischju ancu, cù Max unendu Stan Kenton A banda, è à un certu puntu fendu una stint cù una testa di jazz più in l'America Centrale. Ci cridite o micca chì travagliava cù Roger Miller, u tippu campagnolu? Tutti i ragazzi cun i quali ghjucava eranu ragazzi di jazz. Hà amatu a musica jazz, ùn pudia micca, sapete, ghjucà la. È ùn li piacia micca a maiò parte di a musica country. Era unicu. Era assai anca. Ùn vulia micca esse caratterizatu cù, trà voi è eiu, ‘ssi maladetti cantadori di cappelli.’ Era un tippu tamantu per travaglià. Aghju andatu in un coppiu di giri cun ellu.

U so viaghju l'averebbe eventualmente attraversatu cù u saxofonistu Tom Scott , è i dui intraprenderianu una cullaburazione fruttifera è influente à a mità di l'anni 70.

U L.A. Express-chì era in realtà tutta a mo idea. Tom Scott è eiu avemu travagliatu inseme in i studii - per un bellu pezzu, fendu filmi è TV è tuttu què facenu i ghjucadori in studio. Ma avia un quartettu, era un quartettu bebop. Ellu travagliava in u famosu club in Hermosa Beach, U Faro. Dumenica dopu meziornu - hà avutu un bassu veramente bellu, stand-up player, Chuck Demonico. Ùn pudia micca fà una dumenica, m'hà chjamatu è m'hà dumandatu se puderia falà è sottumette per ellu. Aghju dettu sicuru, è aghju pigliatu u mo bassu Fender, è aghju ghjucatu quellu. È avemu sunatu a prima melodia chì aghju mai scrittu, una melodia in E, chjamata 'TCB in E.' Avemu sunatu què è ... qualcosa, ghjustu, hè accadutu.

Avemu da ghjucà i stessi cambiamenti di accordu per sempre - Frank [Zappa] hà pigliatu quelle riprese è ne hà fattu altre canzone. Di colpu mi rendu contu chì ùn sò micca solu nantu à 'Hot Rats', aghju fattu cinque album Zappa! Hè statu bellu. Ùn mi dispiace micca.

Joe Campione era quì sottu à ghjucà à ellu - Tom hà prubabilmente chjamatu per questu travagliu, perchè Joe era abbastanza occupatu cun i crociati -È pensu chì u batteristu era Ed Greene à l'epica. È qualcosa hà ghjustu cliccatu. Cusì Tom hà dettu: 'Eppo femu di novu a dumenica prossima.' È aghju purtatu qualchi melodie è hà purtatu qualchi melodie, è hà cambiatu tutte e melodie ch'ellu hà purtatu per ch'elli si adattessinu à quellu furmatu ch'e aghju digià principiatu. È aghju continuatu à scrive. Allora stu tipu hà iniziatu, è stavamu travagliendu in The Baked Potato in North Hollywood-bè in realtà Studio City-è a faciamu ogni marti sera, tardi, perchè era l'unica volta chì pudiamu fà. È a folla hè diventata sempre più grande è più grande.

Era u quartettu, ùn aviamu ancu una chitarra. Aghju cuminciatu à pensà à 'Carusu, u gruppu sona bè, cum'è se fosse veramente putente' ... allora aghju avutu stu nome 'Express' - ùn sapia micca chì mette davanti. Aghju avutu un cuncertu una notte cù Lalo Schifrin in u centru di a cità di Dorothy Chandler, pensu. Allora in backstage aspittava per andà avanti, stavu parlendu cun questu cumpagnu nostru, Louie Shelton, è li disse ... è hà dettu: 'Eppuru, chì ne dici di L.A. Express?' È hè stata quessa.

Unu di quelli chì participavanu à The Baked Potato era a fidanzata di John Guerin, un famosu cantante folk chjamatu Joni Mitchell. Idda girò per u gruppu, ricorda Bennett. Avianu da continuà à travaglià inseme nantu à quattru di i più forti album di a carriera di Mitchell, trà i più forti da qualchissia in l'anni 70. Si pò imaginà chì deve esse stata gratificante è un pocu surreale per un combo jazz contemporaneu per ascendere à travaglià nantu à i gusti di Court è Spark , U sibilante di i prati estivi , Hejira è Miles of Aisles .

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=ejORU9R3rAo&w=420&h=315]

Simu scappati in studio - Onestamente ùn ci pensu tantu. Ùn sapia mancu quale era! Simu stati sepolti in studio. A so musica kinda ùn hè micca ghjunta à mè. Ùn era micca chì ùn mi piacia micca - ùn ne sapia nunda! Tom hà sappiutu un pocu perchè hà fattu qualchì sax soprano nantu à i dui Per E Rose o Turchinu . Joni era grande per travaglià. Era veramente. Hà passatu bellu tempu, è ci hà datu à pocu pressu carta bianca. Aghju parlatu cun ella qualchì tempu fà, è avia scrittu qualcosa nantu à quantu era impressiunata da a banda perchè se -a lasciava appiccicà, lasciava u tempu, cose cusì, chì era u so furmatu, sapete-ùn l'aviamu micca mente chì in tuttu, avia travagliatu cù a ghjente prima chì eranu un pocu perplessi à propositu. Ma ùn era micca veru drittu. Allora li piacia assai a banda è hà travagliatu.

Era intrigata da u jazz. Una volta ghjunta à ghjucà cun ella, hè stata veramente stufa, hà sviluppatu una vera affinità per questu. Cum'è l'aghju fattu quella canzona cun ella Court è Spark , 'Twisted' - Annie Ross hà fattu prima. Ci era in realtà un blues. Ma era solu John Guerin, è eiu, è ella. Hè andatu bellu, à u discu. Hè maravigliosa.

Max Bennett-in u quartieru, è spessu ghjustu in casa, mentre a storia di a musica era fatta. I cuncerti cù Charlie Parker è Billie Holiday è Aretha Franklin crescenu più in a so storia, è e sessione cù Marvin Gaye è Harry Nilsson è Mel Torme sò solu a punta di quellu iceberg - una muntagna di musica tenendu contu di quelli magri inizii.

Vi aghju dettu quandu eru in Chicago, mortu di fame? Aviamu andatu à u High Note è avemu una jam session ogni notte. 450 North Clark. Anu avutu headliners quì, ma anu chjusu e porte à 2, ma anu lasciatu a porta di u fondu aperta, è avremmu avutu jam session da 2 à 6. Tutti i spogliarellisti, i prostituti è i musicanti entreranu in a porta di daretu, perchè elli ' sirve alcolu ma cù a porta di casa chjusa.

Allora dormu in a mo vittura una notte davanti à un hotel, è ci hè un colpu di colpu, è sò sti dui prostituti chì sapia chì eranu veri belli ragazzi. Aghju purtatu à a colazione, è, euh, allora sò andatu cun elli. Anu dettu chì s'elli avianu fattu una corsa, piuttostu chè di piglià un taxi - Aviu un picculu convertibile Chevy, cusì puderia riesce li à u so travagliu, cusì puderia stà à u so locu per nunda. È, ah, ùn vi diceraghju micca u restu. Serà in u mo libru.

A banda di Max, Riserva Privata, ghjoca à The Point in Dana Point, Calif., OnDumenica 8 di Maghju,3 à 6 pm . cun Rob Whitlock à i chjavi, Amber Whitlock voce, Grant Geissman à a chitarra, Tony Moore à a batteria, è Max Bennett à a bassa elettrica. Cliccate quì per una playlist Spotify di alcune di a musica di Max Bennett.

Articuli Chì Pudete Piace :