Principale Stile Di Vita Qualcosa di Terribile hè accadutu: U viaghju in Oz è al di là

Qualcosa di Terribile hè accadutu: U viaghju in Oz è al di là

Chì Filmu Per Vede?
 

Get Happy: A vita di Judy Garland, da Gerald Clarke. Casa Casuale, pagine 510, $ 29,95.

In qualchì parte di l'arcubalenu Judy Garland dumanda à i laghi blu perchè allora, oh perchè un'altra biografia? U travagliu ùn hè statu fattu in u 1975, l'annu di a biografia menu precisa di Anne Edwards, è di u studiu esaustivu di Gerold Frank, è Young Judy di David Dahl è Barry Kehoe, è l'eccellente Rainbow di Christopher Finch: The Stormy Life of Judy Ghirlanda? Dui anni prima ci era statu Little Girl Lost, u tributu di un fan di Al DiOrio Jr., è trè anni nanzu, L'altra parte di l'arcubalenu, u cuntentu infelice di Mel Tormé di a seria televisiva cundannata di Judy. È chì ne pensemu di u quickie di bracciu, Judy Garland, di Brad Steiger, hè surtitu in u 1969, l'annu di a so morte? (In a so sezione estesa nantu à Judy and the Occult, pulitamente divisa in sottosezioni nantu à l'astrologia, a grafologia è a numerologia, Mr. Steiger rivela chì quandu a ghjovana Frances Gumm hà cambiatu u so nome in Judy Garland, hà pigliatu a vibrazione di u numeru nove.)

Più pocu fà ci hè statu The Complete Judy Garland: The Ultimate Guide to Her Career in Films, Records, Concerts, Radio, and Television, 1935-1969 (1990) è u bellu, pienu di fatti Judy Garland di John Fricke: The Greatest Entertainer in u mondu (1992) ) è u solidu Judy Garland di David Shipman: A vita secreta di una legenda americana (1993). John Meyer hà chjamatu e so memorie di u 1983 Heartbreaker (u core era di Mr. Meyer: In 315 pagine face a cronaca di a so rumpitura, ghjornu per ghjornu scruccunante, attraversu i dui mesi in cui ellu è Judy si sò incontrati, si sò innamurati, si sò fidanzati è si sò spartuti). Ci hè ancu e memorie di u so ultimu maritu, Mickey Deans, è di a so figliola minore, Lorna Luft, è a so stella gira in tante altre autobiografie, da Mickey Rooney à u secondu maritu Vincente Minnelli. L'annu scorsu hà vistu Judy Garland: Beyond the Rainbow di Sheridan Morley è Ruth Leon, è Rainbow, una racolta di Judyana chì varieghja da M.G.M. comunicati stampa per u ghjurnalismu apprufunditu da Shana Alexander è Barbara Grizzuti Harrison – è, in casu chì l'avete mancatu in u 1975, una reedizione di Gerold Frank.

Quandu basta abbastanza? Chì ci hè da dì? È – più di 30 anni dopu a so morte – à quale importa?

Ebbè, mi importa – almenu abbastanza per leghje tuttu Get Happy: The Life of Judy Garland, di Gerald Clarke, biografu di Truman Capote. Ùn sò micca un cultista di Judy - ùn aghju micca ovatu à u palazzu o à u Palladium o Carnegie Hall (ùn l'aghju mai vista esce in diretta); Eiu ùn era micca unu di i 20 000 in luttu chì anu prisentatu davanti à u so cofanettu apertu à a funeraria di Frank Campbell in u 1969; Ùn aghju micca mandatu nantu à e so pantofole rubini quandu sò ghjunti à l'asta. È ùn sò micca attrattu da e saghe di divas autodistruttive. Pensu chì aghju sempre amatu a zitella chì era quì nantu à u schermu in l'anni 30 è 40 - micca solu a zitella da Oz è San Luigi, a Babe in Arms, a Harvey Girl, ma a ragazza pre-stella in prima è filmi più leggeri cum'è Tutti cantanu è amanu trova Andy Hardy, a zitella chì rallegra a so squadra di underdog à a vittoria in Pigskin Parade è canta Caru Signore Gable à una foto di u caru Signore Gable in Broadway Melody di u 1938.

È mi piace à cantà. Micca u cumbugliu eccessivu, addisperatu, hè diventatu in l'ultimi anni, ma u grande amore gioiosu di mette una canzone è di pruvà à fassi sente bè, chì hè l'essenza di u so travagliu primu è maturu. Quandu era una zitelluccia in vodeville, spessu sparava canzoni di torcia inappropriate, ma quandu li anu datu materiale cum'è Zing! Sò andatu i Cordi di u mo Cori, nimu hà mai avutu più appellu. Pudete sente tuttu - i singuli, i cuntrolli aerei, i numeri di filmi - in innumerevoli compilazioni. È pocu fà, hè statu esciutu un 2-CD chì hà ricumpattu u so famosu cuncertu di u Carnegie Hall di u 1961. U sonu hè eccellente, ancu s'ellu ùn hè micca veramente superiore à quellu di a versione LP più venduta. A sola diferenza hè chì nantu à u CD hè inclusa tutta a pattina di Judy – una piccula anecdota particulare nantu à una pettinatura sfundata in Parigi; un annu amante à u cumpusitore Harold (Over the Rainbow) Arlen chì hè in u publicu; una burla annantu à a so sudazione. Tuttu hè divertente à sente – una volta.

U spettaculu di Carnegie Hall hè statu un spettaculu di bravura di talentu è di stamina - c'era una lotta sana chì andava. L'arrangiamenti cumplicati anu travagliatu, per u più, è a voce era sicuramente forte – ciò chì era furtunatu, postu chì tante canzone crescenu in chjave è crescenu in volumu mentre s'avvicinanu di u climax. Hà cantatu un Passiunatu è cummuvente Solu Inseme è un Tempestu Tempestu originale è assai efficace. Ci eranu canzoni di Al Jolson (benintesa) è – surpresa! –The Trolley Song è, iè, era torna sopra quellu arcubalenu. Attraversu 26 numeri ùn hà mancu appena sbanditu. À 38 anni, dopu à 36 anni di spettaculi è qualchì titulu assai disgraziatu, stava dicendu à u mondu: Ùn mi contate micca! Sò di novu – Judy Garland a legenda, ma dinò u to picculu amicu, caru publicu, è ti tengu caru. È l'audienza l'amava è l'amava è l'amava in ritornu.

À u schermu in i primi anni era a sorella ideale di u zitellu, a figliola, a zitella accantu. Ùn era mai falsa, mai simpatica. Ùn era micca meccanica cum'è Shirley Temple o frenetica cum'è u so amicu Mickey Rooney. A so prima rivale Deanna Durbin (chì era di talentu è affascinante) ùn l'avia micca avvicinata in spiritu o gamma. Cum'è tutte e grandi stelle, Ghirlanda era unica: micca venerata, micca lussuriata, micca qualchissia per fassi ride o spaventassi o teme ti, ma qualchissia per crede è amà. Duvete turnà à Mary Pickford per truvà un'altra stella chì l'America hà risentutu cusì. È per via di u ubiquitous The Wizard of Oz, ùn ci hè manera di scurdà la.

A disparità trà ciò chì Judy-Dorothy significa per e persone è ciò chì hè diventatu di Judy stessa hè ciò chì si leghje questi libri per capisce. Qualcosa di terribile hè accadutu, ma chì era? Un mumentu stava ballendu è cantendu fora - cun Fred Astaire in Easter Parade, cun Van Johnson in In the Good Old Summertime - è dopu, di colpu, ci sò stati tentativi di suicidiu, espulsione da M.G.M., matrimonii rotti; rumore nantu à a dipendenza da e pillule, da l'alcol. Eranu cose chì ci aspettavate di una Clara Bow, di Jean Harlow, di una Marilyn Monroe - era logicu chì e deesse sessuale fussinu punite cù colpi, ancu prima morte. Micca Dorothy di Oz. (Quandu Judy hè stata finalmente permessa di cresce è di soffre mentre a signora Norman Maine in A Star is Born, paria chì a so età adulta fussi solu una fase - averia superatu, u modu in cui l'altri passanu l'adolescenza.)

U Signore Clarke dice tuttu: a mamma guidata è inquieta, u babbu affascinante ma debule (è bisessuale) chì more quandu hè sempre zitellu, l'ogre di Metro chì a morenu di fame (hè grassa è hà fame) è l'infantalizzanu tramindui è nantu à u screnu (ligendu i so seni assai sviluppati per dissimulà a so età avanzata di 16 anni mentre face Oz), a so disperazione per ùn esse bella in un MGM mondu di Lana Turners è Elizabeth Taylors (Louis B. Mayer si dice chì l'avia riferita cum'è u mo picculu gobbu), u Benzedrine per mantene a so magra, per mantene a so energia, è i pasticci per dorme per contrarizza u Benzedrine, u calendariu implacabile di ritrattu dopu ritrattu per incascià a so pupularità, a ricerca di un maritu per rimpiazzà u babbu (hà riesciutu troppu bè: Almenu dui di i so cinque mariti eranu gay), i crolli, i ritorni, l'orribile discendenza in malattia, dipendenza è degradazione.

Clarke hè particularmente bonu per a mamma, Ethel Gumm, chì hà cunsideratu Judy cum'è un beni da sfruttà, piuttostu chè da zitellu da tene caru. Hè ancu cunvincente per Frank Gumm, è assai specificu nantu à l'omosessualità di Frank, chì crede ch'ellu hè a ragione per chì i Gumms avianu da spustà da cità in cità mentre Judy era crescente. Cum'è u direttore di a casa di cinema locale, Frank hà scontru assai ragazzi. (U racontu più esplicitu di Mr. Clarke dice: In u spugliatoghju di u liceu, dui di i più grandi atleti di a scola ... si vantavanu di u piacè chì Frank li facia cù u sessu orale, senza trascurà una descrizzione di cume l'anu fattu implorà.) u libru: Ciò chì hè sicuru hè chì Judy avia persu a so virginità à l'età di 15 anni. Buddy Pepper, u so anzianu da solu sette settimane, chì avia parechje prove cù ella in u so appartamentu, hè a fonte per questa informazione (si basgiò in u 30 è dettu in l'anni 90), è Garland ùn hè micca quì per cunfirmà o nigà. Ci importa? Determinà precisamente quandu una stella di cinema morta perde a so virginità ùn hè micca in alta nantu à a lista di tutti di e priorità studiosi.

Più inquietanti sò i conti di scontri sessuali più tardi, chì Mr. Clarke furnisce per dimostrà chì dà piacè à un omu ... era a prova ch'ella dumandava, sempre è sempre, ch'ella era qualcosa di più cà u picculu gobbu di Mr. Mayer. Un amante di mente brutta si vantava chì dopu ch'ella li fessi sessu orale, per esempiu, l'hà fatta cantà 'Over the Rainbow' da pudè sente quelle famose parolle cantate à traversu una bocca di sperma. L'amante di brutta mente, ci hè dettu, hà fattu chì si vantassi di una fonte chì hà dumandatu l'anonimatu. Senza dubbitu! Ma induve era a prova di u poligrafu? U tippu d'omu chì puderia cuntà una tale storia puderia ancu avè facilmente inventatu.

In quantu à a respunsabilità di M.G.M. di ciò chì hè accadutu à Judy, u Signore Clarke ci dà un Louis B. Mayer chì hè qualchì volta u supervisore brutale, qualchì volta l'amare paterfamilie. Sembra giustu: Mayer gestia una impresa enorme è Judy era un vantaghju maiò, ma era ancu chjaru appassiunatu d'ella, è daveru li hà prestatu i so soldi quandu avia bisognu di ospedale. À le volte, Garland demonizava à Mayer mentre demonizava a so mamma è parechje altre, eppuru a so figliola più chjuca, Lorna Luft, ci dice in a so onesta è cummuvente memoria chì Mamma hà sempre parlatu cun affettu è rispettu per Mr. Mayer. In u racontu di u sgiò Clarke, ùn hè micca necessariamente Louis B. ma e persone adattate à u bughju in u Thalberg Building chì sò i cattivi. E benintesa Mamma Ethel, chì, in questu racontu, hà iniziatu Judy per piglià prima di avè 10 anni, hà traditu Frank cun (è dopu sposatu) un amante chì Judy detestava, è dissipò a fortuna di Judy.

Allora forse ci eranu cattivi in ​​u pezzu. Ma in chì misura Garland era còmplice di a so propria distruzzione? Ùn a pudemu micca culpà per esse una zitella di 2 anni extruvertita chì sgrignava è intriava u so passu in l'attu di vodeville di e Gumm Sisters –è diventò subitu a so stella; ùn pudia impedisce d'avè u so talentu, è a necessità di spressione. Ma ancu s'ella hà ripetutamente dichjaratu ch'ella bramava una vita urdinaria di piccula cità, poche persone anu avutu a stellatura nantu à elli. È ancu s’ella avia assai amichi è mentori, è unepochi d’omi si primuravanu di ella è pruvavanu à curà la, diventò una di quelle persone, tutte vulnerabili è patetiche, chì altri si precipitanu à aiutà ma chì ùn ponu esse aiutati. Quandu era in a presa di i so dimònii, l'agressione passiva hè diventata aggressiva attiva è feroce. Cum'è a so salute si deteriorava, a so cunniscenza di a realtà cresce sempre di più incerta: Dui anni prima di a so morte hà dichjaratu cun piacè, Ùn hè rimarchevuli chì, cù tuttu l'orrore, cù tuttu ciò ch'e aghju passatu, ùn sia mai andatu in alcolu o in pillule? Garland amava ghjucà i ghjochi, è u so umore ùn era micca sempre gentile.

Ùn hè mai stata pretenziosa, quantunque, è questu hè più di ciò chì si pò dì per u sgiò Clarke. L'incantu di Tyrone Power era cusì eccessivu chì pochi a pudianu suppurtà; A voce di Judy hè maturata in a maturità rutilante di u midsummer. E quantu à questu: Quandu u publicu di Judy à u Palazzu hà lasciatu u teatru, ùn anu micca mostratu solu surrisi di felicità, ma l'estasi di liberazione. Ùn avianu micca assistitu à un cuncertu; avianu participatu à un incantu, un ritu più anticu chè e piramidi stesse. U so altare pò esse statu un palcuscenicu in Times Square, cù a metropolitana chì rombava sottu è chì i taxi ronzavanu fora, ma Judy avia più cà un pocu in cumunu cù quelli sciamani di u vechju Nilu, cantendu e so cure in l'ombra accovacciata di u sfinge novu. Cum'è a ghjovana Judy averia pussutu dì, Golly!

Malgradu l'eccessi literarii è i lampi prurienti, ci sò ragioni per leghje Get Happy se vi interessa à Garland. Gerold Frank hà avutu accessu à tutte e prime fonti (cumprese Garland stessa), ma i scrittori in u 1975 anu da esse discreti. Sia u sgiò Finch sia u sgiò Shipman sò più cunnuscenti di Hollywood è di cantà ch'è u sgiò Clarke, è Mr. Finch hè particularmente utile cum'è currettivu à l'automitologizazione di Garland - hè un scetticu ammiratore - ma u so trattamentu di l'anni più tardi hè magre. U sgiò Shipman hè ghjudiziosu è francu senza esse salace, ancu s’ellu hè qualchì volta un pocu alluntanatu. U Signore Clarke va più luntanu chè i so predecessori per illuminà i scuri più scuri di a vita di Garland, è se à le volte accetta a testimonianza autodramatizante di Garland troppu senza critica, u so contu pò esse affascinante. U più impurtante, m'hà fattu sente torna a tragedia di sta ragazza maravigliosamente dotata chì hà purtatu a felicità in tante vite mentre purtava ella stessa una vita infelice.

Articuli Chì Pudete Piace :