Principale Stile Di Vita Hakuna Matata! U rè Leone vene in cità è ùn hè micca Carine

Hakuna Matata! U rè Leone vene in cità è ùn hè micca Carine

Chì Filmu Per Vede?
 

Cum'è l'avete forse intesu, a versione di scena di U Rè Leone s'hè aperta à u Disney's New Amsterdam Theatre di Broadway, è à què dicu duie piccule parolle: hakuna matata.

Hakuna matata hè, benintesa, u swahili per ùn preoccupassi. Hè a versione Elton John-Tim Rice di Ùn vi ne fate, sia felice. Simba, vi ricurdarete, hè u ghjovanu leone chì si culpisce per a morte di u so babbu eroicu, u rè Mufasa. Durante u so ritu di passaghju, fughje a so patria in a furesta, duv'ellu si mette in ballu cù u felice Pumbaa, u verru porcu, è Timon, u suricata. Simba, u figliolu prodigiu, adotta a so filusufia di hakuna matata.

Accade ancu esse a filosofia di a Walt Disney Company. Forse per quessa chì a canzona m'hà sempre irritatu un pocu. Ùn ti lascia micca solu. Una volta chì avete intesu Hakuna Matata, ùn si pò micca sbarrazzallu. Aghju un suspettu furtivu chì Julie Taymor, a suprema sacerdotessa di l'avanguardia chì hè a direttrice di U Rè Leone, puderia sente listessa manera. Hà realizatu assai cose belle in a produzzione, ma u grande numeru di Hakuna Matata hè sorprendentemente mancante. Hè cum'è s'ellu ùn pudia micca affruntà bè l'ottimisimu Disney inestabile, cum'è s'ella sussurressi in secretu, Micca 'Hakuna Matata'! Aghju avutu abbastanza prublemi cù 'Can You Feel the Love Tonight'!

U direttore distintu di tali pezzi sperimentali, assai visivi cum'è U Verdu Acellu è Juan Darien ùn risolve ancu questi prublemi. A spazzatura sentimentale di Can You Feel the Love Tonight-l'unica altra canzone di successu da u filmu uriginale-mette ancu a serietà cultivata di Ms. Taymor. Hè di più in casa cù a musica africana maravigliosamente terrena è e canzone è canti chì u cumpusitore sudafricanu Lebo M hà adattatu da l'album Rhythm of the Pride Lands. I ritratti di scena chì inspiranu sò simpliciamente belli.

Ma quandu si tratta di u grande è pupulare Can You Feel the Love Tonight, l'ispirazione a abbandona. Ella veste u numeru cun un art de pas de deux chì puderia esse statu costumatu in Las Vegas. Insemi cù un altru scarsu caratteristicu - u ballettu aereu di, suppone, nimfiche di boschi sputichi - l'attività addizionale hè destinata à distraerci da u schernu di cartoon di a canzone. Ùn la lascia micca parlà per u so eu sentimentale.

Sicondu a parabola simplice di u Rè Leone, malgradu i piacè chì Simba trova in u so modu di vita alternativu, deve abbandunà l'hakuna matata è assume e so responsabilità per adulti. Preferisceria dì chì a produzzione di Ms. Taymor hè propiu incantevule (seria più faciule). Ma à u centru, per tutte e so realizazioni spettaculari, ùn funziona micca à i più alti livelli.

Hè un scontru di cultura gigantesca. Disney chì avia l'intenzione di marità u cummerciu cù l'arte, o a cultura di i cartoni animati cù l'alta cultura-era astutu d'offre à Ms. Taymor u so affare faustianu. Puderanu o ripruduce un filmu animatu nantu à u palcuscenicu (cum’elli anu fattu cù A Bellezza è a Bestia), o pruvà qualcosa di novu. Novu! Chì hè, dopu tuttu, a specialità di Ms. Taymor ma i pupi?

Marionette eccessivamente cultivate, veru! Ms. Taymor, chì hà ancu cuncipitu i custumi per U Rè Leone è hà cuncipitu i pupi è maschere (è hà scrittu i testi di una nova canzone indistinta, Endless Night), hè fortamente influenzata da e grandi tradizioni teatrali di l'Asia è di l'Africa. Includenu Noh è Bunraku giapponesi, i burattini di canna di Java, u travagliu di maschere africane, è drammi d'ombra chì sò stati eseguiti da seculi. In questu sensu, u so travagliu hè una sintesi esotica di e culture rituali di altri paesi - quì aduttatu, imballatu è apprupriatu da Disney in Broadway.

Simu tutti turisti avà. Prestiti culturali o tributi ùn sò nunda di novu, benintesa, ancu in Broadway. Jerome Robbins hà prestitu famosamente da l'opera di Pechino in The King and I. Strictamente parlendu, Disney ùn riceve micca arte da Ms. Taymor, però. E so influenze culturali sò populari in i so paesi cum'è i cartoni animati sò quì. Puderete vede una adattazione di maschere africane in U Rè Leone. Ma a lingua africana di l'hausa ùn hà micca parolla per l'arte. Nisuna parolla per u teatru, mancu. Ci hè solu a vita!

A quistione hè, funziona o micca? Ci hè chì a vita scorri in tutta a so pienezza è a so creatività attraversu sta pruduzzione? U spettaculu principia stupendamente bè cù a prucessione di u regnu animale attraversu u publicu à e pianure africane incantate in scena. Cum'è in a versione di film animatu-chì a so sequenza d'apertura hè una di e più belle Disney chì abbia mai creatu- un sole gigante si alza miracolosamente nantu à a parata Disney unica di Ms. Taymor.

Cù i so brillanti scenografici è illuminatori, Richard Hudson è Donald Holder, a direzzione abbraccia cun gioia l'altezze imaginative scherzose in a scena d'apertura, per ùn ghjunghje mai più. Ci sò altre maghjine squisite - i prati oscillanti, una stampedda, un pacchettu di lioni in muvimentu, una bicicletta strana di antilope chì si move in u palcuscenicu cum'è qualchì scultura custruttivista maestosa. E giraffe umane falanu ancu in scena; un babbu sciamanu ride maniamente; un lione mascheratu malignu tomba un topu per annuncià lacunicamente chì a vita ùn hè micca ghjusta.

In tali vignette, tuttu hè bè (è divertente). Semu assai sopra a tarifa abituale di Broadway. I nostri ochji sò abbagliulati da l'ingenuità di st'animali umani chì, contru à u granu Disney, ùn sò mai simpaticu. Se l'apparenze fussinu tutte, U Rè Leone di Ms. Taymor seria per u più magnificu.

Ma se questu hè u primu spettaculu Disney per evità di esse simpaticu, hè u primu à scappà da un altru stock Disney in u cummerciu: u sentimentu. Solu stu direttore troppu solenne discuterà di u Rè Leone in termini di una morte quasi sacra è di un rituale di rinascita. Forse hè. Ma hè un cartoon! Per i zitelli! È duverebbe toccamu. In un mumentu ingenuamente autocosciente dopu à a morte di l'amata Mufasa, i lioni in dolu pianghjenu nastri. I nastri si sviloppanu artily da i so ochji. E lacrime averianu bastatu.

Ma l'emozioni sò luntane è simboliche. A scena di morte di Mufasa hè trasfurmata in una vaga ceremonia seculare è ùn hè micca abitata. I genitori si sò lagnati chì a scena di u filmu hà scumudatu troppu i so zitelli, ma ùn hè micca per quessa chì Mma Taymor ùn la pudia micca affruntà, più ch'ella pudessi trattà cù u hokey Hakuna Matata. U sentimentu Easy Disney hè evitatu cum'è un attaccu di zuccheru. Ma chì ne dici di un bon sentimentu à l'antica? Charles Dickens averia ghjittatu una scena di morte?

Cusì u spettaculu diventa u so propiu effettu particulare, affollendu a narrazione mentre prova à mascherà i so difetti. U filmu di U Rè Leone corre per 88 minuti, a versione di scena per 2 ore 40 minuti. Hè troppu longu, troppu pesante. Tutti l'elementi di u filmu sò stati messi in scena o sviluppati. U sciamanu Rafiki di Tsidii Le Loka hè un saltu elettricu in avanti; i trè schifosi di iene urlanti di Stanley Wayne Mathis, Kevin Cahoon è Tracy Nicole Chapman sò un altru miglioramentu di l'uriginale. A cattiva Scar di John Vickery duveria esse menu campana, più scivolosa; u pagliacciu di u rè Zazu, interpretatu da Geoff Hoyle, hè un successu enormu; a coppia più strana, Pumbaa di Tom Alan Robbins è Timon di Max Casella, sò una delizia è a Sra Taymor più vicina vene à u cartoon puru.

Malgradu u so successu, a storia un pocu predicativa era sempre sottile, u puntu Elton John-Tim Rice ùn era micca u megliu. Hè cum'è se Ms. Taymor fessi prima una dichjarazione più grande è dirige un altru spettaculu-chjamemu U rè Leone risponde à u ritmu di e terre di l'orgogliu. Ella hè! Ma unu hè Disney, è unu ùn hè micca. Micca chì importa troppu. Pruvate à acquistà un bigliettu! Hakuna matata, cum'è dicenu i filosofi.

Articuli Chì Pudete Piace :