L'impurtazioni inglesi è irlandesi devenu cunfonde à qualcunu, fora di mè. Hè avà a moda per un inseritu Playbill per furnisce un glossariu di slang per pudemu tutti capisce ciò chì si passa. Duvemu amparà, in altre parolle, cumu parlà a lingua cumuna chì ci divide.
Hè dunque cunsigliatu di vultà à bon'ora per pudè impegnassi in memoria parolle cum'è snog (baciu), butties (panini à u burru) è barmy (pazzu). Cusì: Fancy un snog è un butty, voi barmy bugger? À chì l'unica risposta dignita seria: Fatti ripieni, o cignale scemu. (Scutte, stupidu stupidu.)
Pò esse un pocu complicatu à volte. Gallu, per esempiu, pò esse un termine di affettu. Dunque, Bonghjornu, vechju cazzu! Me puther m'hà datu un dirittu bollicking solu perchè aghju dettu à u poindexter chì duverebbe chjude u so gob. (Bonghjornu! U mo fratellu mi hà fattu batte bè per dì à u neru di chjude a bocca.) Tickle-tackle, sarete felice di amparà, pò significà sessu, prepuciu o pene. Ma ùn andemu micca in u sbilanciu avà.
East Is East, a simpatica saga di guerre culturali di Ayub Khan-Din in una famiglia anglo-pakistana, hà u so propiu glossariu di slang inglese. A pezza hè ambientata à l'iniziu di l'anni 70 in Salford (u locu nativu di u Nordu di l'Inghilterra, incidentale, di Albert Finney è Alistair Cooke, è aghju avutu a sensazione di parlà a lingua, postu chì sò cresciutu à dui minuti da Salford. Eppuru, Blenchoud badahmarsh ( assai mala persona) era novu per mè. Cusì, ancu, belkuf (pazzu), pallaise (lettu), è swarfega (disinfettante). A lingua inglese hè viva è cambia! Ma git-not get-hè slang per idiota; è eiu Pensu sempre chì Jammy significava furtunatu, micca sporcu. U glossariu deve esse statu compilatu prima chì shag fessi parte di a lingua americana.
Dittu chistu, questi glossarii sò particulari è, pensu, inutili. A lingua, in particulare in teatru, face una cunnessione emotiva. Pudemu capisce ciò chì si passa abbastanza bè. Se no, avemu bisognu di una traduzzione simultanea per gran parte di Shakespeare. U dialettu hè una dumanda diversa. A volte aghju un prublema cù l'Irlandese. E vucale piatte di u nordu di l'inglese - da ùn cunfonde cù u cantu nasale Liverpudlian - signalanu una terrenità di lingua chjara chì hè accessibile à l'Americani. U cast di East Is East parla di Salford cum'è indigeni.
Ma, parlendu chjaramente, u ghjocu di Mr. Khan-Din hè u prublema, micca a lingua, menu di tuttu u cast eccellente. Si tratta di una prima pezza di teatru - è quella cosa rivolta, prometitiva - ma East Is East hè un dramma naziunale chì ùn pò micca decide di esse una tragedia o una farsa.
Forse chì hè a strada cù tutte e famiglie sparte. Ma u sgiò Khan-Din, un attore di l'ultimi 15 anni, u lascia mostrà un pocu troppu. A produzzione di Scott Elliott di u New Group (in cullaburazione cù u Manhattan Theatre Club) vene in New York via u Royal Court Theatre di Londra. Avemu dunque aspettatu chì sia radicatu in u realisimu suciale, è hè. L'odore di a cucina da a cucina nantu à u palcuscenicu di un chip shop pakistanu - un chippie - si lega in daretu in tempu di a Corte Reale à l'anni 1960 di Arnold Wesker una generazione fà. Solu u menu hè cambiatu: tandoori di pollo è patatine fritte, à u cuntrariu di patatine fritte cù tuttu.
U dramaturgu di East Is East, u figliolu di un babbu immigratu pakistanu è di una mamma inglese, ùn face micca secretu di l'influenza autobiografica di a pezza. George Khan (Edward A. Hajj in u so esordiu di scena) hè u patriarca di nascita pakistana di u ghjocu - un intimuritore è una moglie-battitore chì sustene sempre e tradizioni musulmane strette, cumprese i matrimonii disposti. A so moglia di travagliu travagliata Ella (una bella prestazione di Jenny Sterlin) mantene a pace inquieta trà u babbu tirannicu, cumprumessu è i so sette figlioli nati in Inglese.
Un ghjocu seriu, allora - o cusì prumetterebbe - di quistioni impurtantissimi: cresce Pakistani-Inglese in un paese razzistu; assimilazione versus separatismu; i periculi di a cultura occidentale - o non-cultura - versus u pull è a memoria di l'Islam tradiziunale.
Ma ciò chì avemu ricevutu hè qualcosa di menu: una fetta di vita, a deriva sfocata di un sapone TV di classe operaia. Vulete un tè cuppa. Si hè appena preparatu, dice Ella à a so surella Annie, chì hè vicina. Continuate allora. Just a quick one ... Mr. Khan-Din deriva ancu in melodrama, o etichetta i so temi troppu meccanicamente. Hè à u so megliu in e scene di angoscia è di ribellione di l'adulescenti in chì Oriente Is Oriente lampa cù a prumessa di un dramaturgu maturu, è u dramma diventa un'esplorazione sincera di appartenenza. À chì? À i babbi tirani, à e diverse culture, à u paese.
Ma a serata finisce cù una nota faciule di bassa farsa, è di simplicità sentimentale. Per contu meiu, sarei statu più interessatu à a seconda pezza di Ayub Khan-Din. Si prevede troppu di prestigiose importazioni britanniche. In u cuntestu di u Royal Court Theatre-induve Oriente Is Oriente hè uriginatu-Mr. U debutu in teatru di Khan-Din seria statu solu unu di circa 20 novi drammi à a Corte Reale di quellu annu (cun avvicinà 40 dramaturghi novi in cumissione). L'enfasi-e l'aspettative-sò diverse in Londra, è micca tutte l'importazioni britanniche in New York sò uguali.
A rinascita di a cummedia di successu di Slob Life d'Albert Innaurato in u 1977, Gemini, hè a seconda scelta peculiare di u novu Second Theatre Theatre in 43rd Street. (A prima era a so pruduzzione inaugurale, u rinvivimentu di Quella Stagione di Campiunatu.) Chì stanu facendo?
Nisun dubbitu in i so 70 anni di splutazioni, i veri caratteri di cuddaru turchinu è i guerri bianchi in guerra nantu à una mostra gluriosamente vulgare in Gemini amusonu e classi medie cum'è un peep show per i turisti. Ma u tempu, è Jerry Springer, l'anu pigliatu.
Perchè rinvivisce i Gemini? U so umore crapper per l'educati ùn hè micca anca; i so scherzi annantu à kikes, ritardi, epilettici è varie minurità sò à a fine bassa di u spettru. E donne andanu ancu peghju. Esempiu: Pigliatelu da mè. Scaldate a vechja buttiglia di Coke 'perchè l'omi ùn valenu micca a pena di merdassi. A satira di i WASP educati à Harvard trascina solu. A surtita di u ghjovanu eroe gay ùn hè micca una surpresa. Cunsidirendu a famiglia disadattata di u zitellu, esse gay hè u menu di i so prublemi.
Fighjemu tutti i caratteri urlanti, in bocca in scena, è pensemu: Oh, comportati. Gemini, diretti à voce alta da Mark Brokaw, chì di solitu cunnosce assai megliu, ùn hè micca sempre statu bellu agitu. Avà hè chjosu.