I cambiamenti di vita venenu à tutti quandu u menu si aspetta. In u casu di Alzheimer, u filmu Testa Piena di Miele da l'attore-direttore tedescu Til Schweiger dice chì l'unicu modu per affruntà sta malattia incurabile è debilitante hè cù a cura, l'impegnu è u curaghju, più l'amore per a famiglia. Hè una rimessa inutile di a cumedia tedesca di 2014 di Schweiger Meli in capu , sta volta in inglese, cù Nick Nolte. Sò sicuru chì tutti i participanti anu allattatu boni intenzioni, decisi à avvisà a ghjente in ogni locu di u fattu chì sta orribile, mortale disintegrazione di u cervellu è di u corpu chjamata Alzheimer pò ancu esse divertente. Sò ancu sicuru chì sò surpresi chì u risultatu sia una bomba cusì-esagerata, infuriante, è à pocu pressu divertente cum'è un canale radicale senza anestesia.
Arrugà si à a Newsletter di Intrattenimentu di l'Osservatore
Devastatu da a morte di a so moglia, un vechju veterinariu in pensione chjamatu Amadeus (Nick Nolte, chì pareva 200 anni è micca per via di u truccu) hè incapace di campà solu per via di a so discesa in demenza. Cusì si move, contr'à a so vuluntà, da u Connecticut à Londra per campà cù u so figliolu bancariu Nick (Matt Dillon), a nora Sarah (Emily Mortimer), è a nipote Matilda di 10 anni (interpretata da a so vita reale figlia Sophie Lane Nolte).
TESTU PIENU DI MELI ★ |
L'altercazioni è e ripercussioni cumincianu subitu è si trascinanu per sempre (un filmu nantu à quantu hè divertente l'Alzheimer cù un tempu di corsa in più di duie ore hè più cà qualsiasi cineastu sbagliatu hà u dirittu di dumandà à u più paziente cinetevule). Amadeus pensa chì a so moglia morta hè in casa, allora piatta tutta a pruvista di mele per u so tè in u stazzili cù scatule è bagaglii di a so altra robba accumulata trasportata da l'America da un nanu distruttivu. Face una chjama à longa distanza nantu à una banana, cunfundendula cù un telefuninu. Brucia a cucina. Apre a porta di u frigorifero è face piscia nantu à tuttu u manghjà. U piglianu in un risturante duv’ellu sdrughje u burru in faccia, pensendu chì hè sapone.
Dopu avè arruvinatu a casa, si ne và in u giardinu inglese. Un malatu d'Alzheimer cù una motosega? Ùn pensu micca. Ma u culmu di l'assurdità ghjunghje quandu, per ragioni totalmente dubitose, a nipote decide di purtallu in Venezia per fà rinasce i ricordi di a so notte di matrimoniu. Un zitellu di dece anni chì si caccia fora di a casa à meza notte senza dì à i so parenti, si n'andò in Italia in un trenu di lussu accumpagnatu da un vechju in un statu avanzatu di senilità senza soldi? Se crede quellu, ci hè questu ponte à Brooklyn ti possu vende cun un scontu fenomenale.
Ci hè un mumentu cunvincente in questu fiascu, è ancu se Eric Roberts, Greta Scacchi, Jake Weber è un ghjocu cast inciampanu attraversu u fangu cinematograficu cun curaghju, nunda funziona veramente. U viaghju hè pienu di tante avventure inventate cum'è Schweigel è i so sceneggiatori ponu evocà per cuscinà a trama viota. In u trenu spressu, Amadeus arrampica in lettu cù un passageru biondu è li carizza u pettu finu à ch'ella urli Rapa !, Poi vaga intornu à un terminal in pigiama, perseguitu da una flotta di flicchi.
Sbanditi in l'Alpi Svizzere, scontranu un imprubabile espatriatu americanu chì fughje i Stati Uniti per prutestà l'elezzioni di Donald Trump è finì per lavà i bagni publichi. In un cunventu pienu di religiose, Amadeu conta una burla brutta à u tavulinu nantu à u sessu cù i cetrioli. Intantu, di ritornu in Londra, Nick è Sarah, i genitori oramai isterici, sò cunsigliati da a mamma di Sarah (interpretata da una Jacqueline Bisset sprecata criminalmente) per trattà tuttu l'incubo cun arguzia è saviezza, ancu se Testa Piena di Miele hà digià rinunciatu à tramindui. À u mumentu chì tutti ghjunghjenu in Venezia, morti di fame è stanchi è cumpletamente fora d'idee, a piccula Matilda hà saltatu da un vaporettu in un canale inquinatu, Amadeus hà persu a so mente cumpletamente, è hè pussibule chì pensi d'avè ancu persu u vostru .