induve avè un affari
Dui anni fà, quandu u cumpusitore Julien Bilodeau hà accettatu per a prima volta a missione risicata di trasfurmassi Pink Floyd ’S U Muru da un rock-opera in un reale opera ùn avia micca idea chì u so tema diventerà cusì chillingly relevant.
Donald Trump ùn era micca abbastanza à l'orizonte allora, Bilodeau hà dettu. Ma, di ghjugnu scorsu, compuniu nova musica per a canzone «Aspittendu i vermi.» In listessu tempu fighjava a Cunvenzione Naziunale Ripubblicana è a cunnessione era surreale. Aghju realizatu quantu era impurtante di parlà di Muri.
Eppuru, l'attu di trasfurmà tali discorsi in una produzzione praticabile-una chì sia puliticamente potente è musicamente equilibrata-hà implicatu una miriade di decisioni cumplesse. Ognunu hè ghjuntu cù l'uppurtunità di offende quant'è fan di u rock cum'è puristi classichi. Una cosa chì a sapia sicura, disse Bilodeau, questu creerebbe una reazione.
À a premiere mundiale di u passatu scorsu in u Palazzu Des Arts di Montreal -in una pruduzzione doppiata Un altru Mattone In U Muru - a reazzione hè stata rapita. Almenu trà i membri di l'audienza. E ovazioni stanu salutendu a fine di ogni attu, seguitata da un applaudante fulminante per l'autore Roger Waters quandu hà fattu una apparizione sorpresa per un arcu finale in scena.
A stampa lucale ùn era micca cusì incantata. A carta di alta qualità U duvere hà dettu chì l'opera hà colpitu un muru, mentre u criticu di u Gazzetta di Montréal a chjamava un flop scuppiatu è tristu.
Aviu avutu sentimenti assai più pusitivi nantu à u travagliu, soprattuttu datu u fattu chì, da a so creazione, U Muru adupratu caratteri scrucconi, è visioni cupide di u mondu, cum'è puntu di vendita. Ùn hè micca una cumedia, Bilodeau hè mortu.
Aghju ancu ammirazione per a decisione di Bilodeau di strappà tuttu u scogliu U Muru , cusì puderia rialzallu cù un orchestre di 70 pezzi, un coru di 46 membri, è ottu cantanti solisti. Combinatu cù a messa in opera elaborata di u spettaculu da Dominic Champagne, a pezza finisce assai più vicinu à Verdi cà Van Halen.
L'idea di u prugettu hà germinatu in u 2014 quandu u direttore generale di l'Opera De Montreal, Pierre Dufour, hà avutu a nuzione di reinventà l'album classicu di Pink Floyd cum'è un brindisi à u 375esimu anniversariu di u Montreal diventendu un stabilimentu francese. A cità hà avutu un rollu chjave in a creazione di U Muru . Quarant'anni fà, in un cuncertu di Pink Floyd in Montreal, Waters hà subitu un colpu mentale chì, dui anni dopu, hè finitu ispirendu u doppiu album touchstone di a banda. Quant’ellu sia pienu quella cunnessione, hè diventatu un puntu perversu d’orgogliu per l’enorme basa di fan di rock rock prog Quebec. In più, u ganciu di l'anniversariu di Montreal quist'annu prumesse u tipu di publicità, è di finanzamentu, un prughjettu ambiziosu cum'è un novu Muru averia bisognu.
U latu finanziariu di quella equazione pare dighjà pagà. A produzzione, inizialmente destinata à durà sette notti in cità, à a so cunclusione u 27 di marzu, hà fattu un record per l'Opera di Montreal, sunendu per 10 notti à Palace Des Arts. In u prucessu, serà vistu da quasi 30.000 persone. Dopu, in lugliu, l'opera farà u so debuttu in i Stati Uniti à l'Opera di Cincinnati, dopu à quale viaghjerà probabilmente in più cità americane. Un altru Mattone In U Muru .Yves renaud
Dufour hà sfruttatu Bilodeau, un famosu cumpusitore classicu canadianu, per affruntà u prugettu perchè u musicante avia digià dimustratu di pudè trasfurmà un'opera fabulosamente famosa in qualcosa d'uriginale. Torna in u 2011, Bilodeau hà creatu un pezzu musicale, destinatu à evucà a 9a Sinfonia di Beethoven, per l'apertura di una nova sala in cità, a Maison Symphonique de Montreal. In quella vena, Bilodeau vulia avvicinassi U Muru in un modu chì ùn rinfriscaria micca solu a musica originale di Waters cun orchestrazioni di fantasia. Ùn pudete micca solu traspone da un mondu à l'altru, hà dettu. Inoltre, in a so forma di roccia, U Muru hè perfetta quant'ella hè.
Bilodeau, chì avia 5 anni quandu surtì l'album di Pink Floyd, a sapia U Muru da a cullezzione di u babbu. Cum'è un adolescente, hè diventatu un grande fan di prog-rock è Floyd, ancu se u so album preferitu da a banda di Waters resta Atom Heart Mother . Dicendu, hè quellu cù l'influenze più classiche. Bilodeau hà ancu amatu per a versione di film di 1982 di Alan Parker spessu detestata U Muru , citendu cum'è u so indiziu di u putenziale narrativu di l'opera.
In u 2015, Bilodeau hà creatu duie demo per a so opera pruposta di piglià l'opera, ch'ellu hà purtatu à Waters. L'icona di u scogliu hè finita dendu a so benedizzione in parte perchè era statu assicuratu chì questu ùn seria micca un riassuntu bonu. Saria, tuttavia, attaccatu à e parolle di Waters per u librettu. E questu hà creatu una sfida enorme, postu chì e parolle di l'album originale ùn mancanu micca a specificità è a larghezza di l'opera. Nurmalmentu, un librettu d'opera hè mai menu di 40 pagine, Bilodeau hà dettu. Ci hè parechje parolle, è dialogu è caratteri intornu à u principale. Un altru Mattone In U Muru. Yves renaud
À u cuntrariu, l'uriginale Muru avia pocu testu, nisun dialogu è nisun caratteru veru fora di Pink, hà dettu u cumpusitore.
Inoltre, l'album originale di Floyd corre solu 80 minuti. Bilodeau, è u direttore Champagne, anu liquidatu a so versione per avvicinassi à a marca di duie ore. Bilodeau hà elaboratu u pezzu originale assignendu e linee cantate originariamente da Pink à i caratteri di a so mamma dominante, di u babbu abbattutu è di l'ex-moglie. Vuliu creà una eculugia di e voce, hà dettu. Hè assai impurtante di creà un equilibriu trà e voce chì state ascultendu.
In più, hà stabilitu una chjama è risposta cumplessa trà Pink è u coru spannatu. In a maiò parte di l'opere, u coru ùn hà micca assai musica da cantà, hà dettu u cumpusitore. Aduprendu un coru, raprisentendu e veduve, i fan, i rifugiati, è tutti quelli daretu à u muru, mi hà permessu di dà un secondu significatu à e linee chì, in u testu originale, appartenenu à Pink.
Bilodeau hà ancu ghjucatu cù l'ordine di parechje canzone. Per esempiu, principia u secondu attu cun Ehi Tù, invece di Ci hè qualchissia fora? Per aiutà à ripensà a musica, s'hè attiratu à a scrittura minimalista di Phillip Glass, favurendu melodie lente, ristrette è circulari. In apertura, hà citatu un pocu di timbali è accordi minori di a Prima Sinfunia di Brahams per imbrà una figura di a musica classica cum'è una spinta, hà dettu. Un altru Mattone In U Muru .Yves renaud
Bilodeau hà ancu citatu l'armunie jazz di Keith Jarrett cum'è influenza, è ancu i cuntributi di a tastiera da u tardu membru di Pink Floyd Rick Wright. Una grande parte di l'orchestrazione hè stata inspirata da ellu, hà dettu u cumpusitore. Pensu ch'ellu hè sottovalutatu in sta banda. Rick Wright era ghjustu fantasticu à creà umori. Sò suttili ma ricchi assai.
Ancu se una grande parte di a musica di Bilodeau piglia salti salvatichi da Waters ', insinuazioni di e so melodie di l'anni 70 fluttuanu in è fora. U cumpusitore hà mantenutu The Trial interamente intattu, è hà sbulicatu vicinu à Bring The Boys Back Home. 'The Trial' era dighjà una pezza d'opera cusì ùn ci hè scopu di cambià, hà dettu u musicante. 'Bring The Boys' era ancu orchestrale.
Bilodeau ammette chì e considerevoli disparità in u restu puderanu caccià i fan di u rock. Duvete accettà chì hè una voce operistica, è chì hè acustica, senza chitarra nè tamburinu, hà dettu.
U culore è u lampu di a produzzione di Champaign furniscenu un modu prubabile per tali fan. Impiega ottu videoprojettori, dittagliendu a vita interna turturata di Pink. Per un altru lure, ci hè u coru massiccia, chì implica un cast etnicamente diversu chì dà vita à e masse tenute oghje daretu à muri in lochi da Palestina à Cuidad Jaurez. Dopu ci hè u dramma di a trasfurmazione surreale di Pink da una stella di roccia rotta à un fascista di cuntrollu. Per un toccu frescu nantu à l'uriginale, l'opera si apre cù una scena chì riprisenta u famosu incidente in Montreal chì l'hà scatinatu tuttu. Un altru Mattone in u Muru include una riferenza à l'ispirazione uriginale di Roger Waters per scrive l'album: U mumentu chì hà sputatu in faccia di un fan durante un infame cuncertu di Pink Floyd in Montreal in u 1977.Yves renaud
Torna di lugliu di u 77, Pink Floyd stava avvolgendu a so massiccia gira In The Flesh cù una data à u Stadiu Olimpicu di Montreal. U giru era diventatu un incubo per a banda. Sentenu i lochi cavernosi in i quali sunavanu alluntanati da u publicu, pruvucendu un Waters di più in più stancu, insicuru è guastatu à sperimentà sentimenti di disprezzu per i so stessi ascoltatori. À a data di Montreal, hè diventatu cusì arrabbiatu per i membri briachi di a folla, hà sputatu nantu à unu, un'azione chì dopu hà pentitu ma chì li hà signalatu a prufundità di u so isolamentu è a fragilità di u so statu mentale.
U caratteru ch'ellu hà creatu per catturà tuttu què, Rosa, ùn hè micca assai simpaticu. Hà dirittu, insulare è rottu. Bilodeau u chjama un anti-eroe, è a ammette U Muru hè un travagliu scuru per un tempu bughju.
Ancu cusì, a versione ch'ellu hà creatu cù Champagne offre una fine pusitiva, è assai cummuvente, mai imaginata in l'album o in u filmu uriginale.
Bilodeau pensa chì missaghji utili ponu esse tirati da questu pezzu difficiule, in particulare in u clima puliticu attuale. A nostra versione di U Muru dice chì ci vole à ascultà l'altri se vulemu cunnosce li, hà dettu. Avemu a tendenza à pensà chì, se ci sbarrazzemu di «l'altru» daretu à un muru chì averemu putere è cuntrollu nantu à e cose. Ma ùn hè micca cusì u so funziunamentu. Per mè, questu hè u missaghju più forte di U Muru .