Principale Divertimentu Una Lega à u mumentu: L'Intouchables Hè una Storia di Forza è di Risoluzione

Una Lega à u mumentu: L'Intouchables Hè una Storia di Forza è di Risoluzione

Chì Filmu Per Vede?
 
Sy è Cluzet in L'Intoccabili .



Dighjà un successu tamantu in Auropa, a folla di Francia piacevule L'Intoccabili pare destinatu à ripete u so successu quì. Scritta è diretta da Eric Toledano è Olivier Nakache, hè a storia fattiva di una relazione pocu cunvenzionale trà un quadriplegicu milionariu di u quartieru più ritu di Parigi è u so caregiver senegalese di u ghettu - un ligame chì principia cum'è un travagliu ma custruisce, per mezu di fiducia è cura è sperienze sparte, in una amicizia durevule chì cambia duie vite infelici per sempre. Hà calore, umore è una dolcezza sottovalutata chì ùn si pò micca dà per scontu.

E manifestazioni cutidiane di lavà, cambià, massaggiare, rasassi, pulisce, manghjà cucchiai è alzà un paziente paralizatu sò cusì scoraggianti chì Philippe Pozzo di Borgo (interpretatu cù a pazienza straziante è l'onestà mumentu à mumentu da u grande attore francese Francois Cluzet) intervista sempre novi candidati à l'impieghi. Parechji infirmieri-cumpagni troppu qualificati appiicanu, ma ci hè qualcosa di intrigante, irritante è sfida à Driss (Omar Sy) chì suscita a curiosità di Philippe. U spiritu ribellu di l'omu, l'attitudine irreverente è a mancanza di pietà sò rinfrescanti. È ellu campeghja più chè a so prumessa. Driss odia u travagliu in un primu tempu, ricusendu di cambià i pannolini di Philippe, insultendu u so gustu in musica è generalmente marcendu u tempu finu à ch'ellu possa vultà à u benessere. Ma u filmu deriva u so impattu emotivu da i modi sorprendenti chì i dui omi superanu e so differenze è amparanu à aiutà l'altru à un livellu megliu in a vita.

Driss hè un omu senza casa cù un antecedente penale per robba è senza focu o direzzione. Hè rude è arrogante, cù a so propria marca brutta di pragmatismu è logica. A prima cosa ch'ellu face hè di arrubà un preziosu ovu Fabergé chì appartenia à l'amata defunta moglie di Philippe. Philippe hè un riccu invalidu senza nunda da campà per quellu chì hè avvistatu da u so persunale è i so cunsiglieri d'affari per esse attenti à cuncede à un omu di caratteru disgraziatu l'accessu à a so casa è un putere illimitatu annantu à a so cundizione fisica deteriorante. Pianu pianu, i so orizonti si allarganu. Cusì spaventatu à u prezzu di un quadru chì Philippe compra in una galleria d'arte chì decide di pudè fà megliu ellu stessu, ridendu istericamente à a so prima visita à l'Opera di Parigi, agisce da terapeuta improvisu à a figliola adolescente nevrotica di Philippe, insegnendu à u so capu cumu per fumà una articulazione mentre u face ascultà a Terra, u Ventu è u Focu, Driss esercita una influenza chì guarisce un pocu di u dulore emotivu di u so capu. Philippe, à son tour, enseigne à son soignant inculte à apprécier Vivaldi et le passe au monde de l'art pretentious comme un nouveau peintre important dont le travail est digne d'un investissement coûteux. Postu chì Philippe hè statu paralizatu da u collu finu da un accidente di parapendio, ùn si pò impedisce ma di sente u terrore è l'ultima emozione di a so leia quand'elli spartenu u risicu di parapendia per u Feeling Good di Nina Simone.

Finalmente Driss impara cumpassione è rispunsabilità mentre Philippe guadagna curaghju per piglià u cuntrollu di a so vita è ancu circà u romanzu. Hè tuttu un pocu troppu risoltu è, ancu se hè una storia vera, alcuni di l'incidenti sò difficiuli à ingoio. Per ride, Driss mette in scena una elaborata cacciata à alta velocità chì mette in periculu a vita per e strade di Parigi mentre Philippe falsa d'avè un attaccu epiletticu per uttene una scorta di polizia à l'entrata d'urgenza di l'ospedale. Dopu quandu i flicchi si ne vanu, si ne alluntanu, cuntenti di e so male. Aghju avutu un tempu duru unendu mi à u divertimentu. E questioni di classe è di tensione razziale spuntanu solu in u mondu svantaggiatu da u quale vene Driss. U milieu di a classa alta di Philippe pare piglià tuttu cun tranquillità - suspettu à u principiu perchè un omu neru di e strade datu pienu regnu in una mansione piena di tesori hè una cosa inchietante. Ma Driss vince tutti l'omi bianchi in vista, soprattuttu quandu mostra e so cumpetenze hip-hop, è prima ch'ella finisca, hà u cuntrollu tutale di a casa è di tutti quelli chì ci sò. Un pocu di credulità si stende quì, senza cuntà u fattu chì quandu Driss compra u so primu vistitu, u secretariu di Philippe dice ch'ellu pare Barack Obama. A volte a scrittura dispensa una cundiscendenza chì i cineasti ùn anu mancu pussutu cunnosce. Eppuru, u filmu hà una resistenza chì afferma a vita à u sentimentalismu sciattu chì si arricchisce. È l'attu hè dinamicu. Per ragioni evidenti, Mr. Sy hà tuttu u muvimentu è l'azione, è hè un omologu vivu è culuritu, ma u signore Cluzet ligatu à una sedia à rotelle hè a rivelazione. E so spressioni palesanu una miriade di emozioni da un visu immobile chì dice volumi di ciò ch'ellu pensa, sente è sparte da l'internu.

L'Intoccabili serve una savurosa abbundanza di charmu, calore è umanità chì face capisce a so popularità in Europa. Hè u tippu di filmu chì si sente bè chì rivene raramente cum'è un bigliettu di lotteria vincitore.

rreed@observer.com

L'Intoccabili

Durata 112 minuti

Scrittu è Direttu da Olivier Nakache è Eric Toledano

Protagonizzati da François Cluzet, Omar Sy e Anne Le Ny

3/4

Articuli Chì Pudete Piace :