Principale Tv Finale di a Staghjoni 9 di 'Duttore Quale': Morte, Morerai

Finale di a Staghjoni 9 di 'Duttore Quale': Morte, Morerai

Chì Filmu Per Vede?
 
Petru Capaldi in Doctor Who . (foto: BBC America)



Revisione di u sistema di filtrazione di l'acqua sottu u lavabo

U duttore vive per regule. Di solitu ùn sapemu micca ciò chì sò, esattamente. (Timey-wimey, è tuttu què) Ma sapemu chì li deve seguità.

Ùn pò micca seguità e regule chì l'altri u volenu - hè un stranu unicu, è u nostru eroe, perchè hà rumputu tutte e leggi è rigore è tradizioni di i Signori di u Tempu in primu locu - ma hà regule. Regule chì sò impurtanti per priservà a stabilità di l'universu, per assicurassi ch'ellu ùn rompa tuttu u tempu è u spaziu, u sviloppu solu perchè pò. E regule chì sò impurtanti da fà Doctor Who un spettaculu cù veri interessi, è una vera trama, piuttostu chè solu un rompicapu in u tempu è u spaziu.

A finale di a stagione 9 di a sera scorsa, Hell Bent, ci mostra ciò chì puderebbe accade s'ellu ùn era micca u casu, se u Duttore hà decisu d'avè avà una ghjustificazione per rompe ogni regula, per andà u più pussibule, per fà tuttu ciò ch'ellu vole. Hè un ritrattu di u Duttore duttatu al di là di primurassi di e regule, di l'universu, è hè inquietante cum'è l'infernu. (Ci hè ancu un pocu di truffa, ma ci ghjunghjeremu à questu.)

Vedi, non solu hà persu u so migliore amicu, u cumpagnu di quale era forse u più vicinu à tutti. Ma ellu sà chì a so morte hè stata (involuntariamente) causata da una trama da parte di u Cunsigliu Superiore di Time Lords. E dopu, dighjà pienu di dulore, rabbia è vendetta, hè statu sottumessu à u risultatu di u schema: miliardi di anni di tortura intesa à strappà infurmazioni da ellu.

Ùn hè micca difficiule di vede cumu ancu i più morali di e persone puderianu esse cundutti à lunghezze estreme da tale trattamentu. Cumu à a fine di tuttu què, e regule ch'ellu tenia sempre sacre pudianu parè irrilevanti. È cusì procede à rompe li tutti, per uttene ciò ch'ellu vole, a sola cosa ch'ellu pensa pò guarisce u so core sciappatu: ripurtà à Clara.

Ci hè tantu dettagliu in questu episodiu, assai di stancu, depressivamente evucativu (è un pocu di questu quasi-senza sensu), chì hè impussibile di cuntà tuttu quì. Ma i contorni di u so pianu scemu sò chjari. U Duttore cunfronta l'Altu Cunsigliu da a so casa di zitillina, basendusi nantu à u fattu chì a so reputazione di eroe di a Guerra di u Tempu li renderà impussibile di agisce contr'à ellu. (Nota chì hà dighjà hà cuminciatu à rompe e so regule quì - finu à avà hà sempre rinnuvatu l'azzioni di a so incarnazione di u duttore di guerra, è quì si basa tacitamente nantu à elle.)

Dunque dopu à qualchì tensione di cuntrastu - in una bella richiamata à Robots di Sherwood, li dumandanu di mette e so armi, è cusì mette a so cucchiaia - u Cunsigliu ammette. U duttore caccia u presidente Rassillon, è dice à u Cunsigliu ch'ellu li aiuterà à truvà ciò ch'elli cercanu.

Vede, tutta a ragione per a quale u Cunsigliu era dispostu à fà tante lunghezze per catturà è interrogà u Dottore hè chì anu paura di morte di una prufezia chì hè surtita da u so supercomputer Matrix, chì cunnosce tuttu u futuru. L'ibridu, una criatura cumposta da duie razze guerriere, starà un ghjornu in e ruvine di Gallifrey; svelerà a rete di u tempu è distrughjerà un miliardu di miliardi di cori per guarisce i soi.

Benintesa, in u stilu di tutte e migliori profezie mitologiche, questu diventa autocumplimentu: I Signori di u Tempu sò cusì dispirati per scopre l'ibridu chì creanu e condizioni per u so arrivu. In a so prova di amparà ciò chì hè l'ibridu, rompenu u core di u Duttore è u riempenu di rabbia è di vendetta. È avà anu pruduttu qualcunu dispostu à distrughje Gallifrey, è sfilà tuttu u tempu, per guarisce u so propiu dulore.

U duttore crede cusì ch'ellu hè l'ibridu. Ma menta à u cunsigliu, dicenduli chì hà bisognu di Chjara per aiutallu à truvà a risposta. Cusì l'estrattenu da u mumentu prima di a so morte, letteralmente trà i so ultimi è ultimi battiti di core. Hè supposta chì hè un accunciamentu tempurale, ma u Duttore a ruba è si ne va in fuga. Longu u percorsu rompendu a maiò parte di e so regule, sia chjuche (sparendu una pistola) sia enormi (cuntraddittendu un puntu fissu in u tempu, sfracellendu cusì u continuu spaziu-tempu interu).

À u principiu Clara hè esitante-hà avutu una bona morte, è si sente chì l'anu arrubbata. Ma dopu scopre l'enormità di ciò chì u duttore hà sperimentatu à e mani di i Signori di u Tempu, chì a so tortura dura 4,5 miliardi d'anni, è pare di decide d'andà cun ellu, almenu per avà, per andà cun a fine felice prova à vulè esse.

Benintesa, in realtà ùn funziona micca cusì. Clara pò esse viva, ma ùn hè micca veramente vivente; hè solu in loop in un mumentu di a so vita, per sempre. U Duttore vola un TARDIS appena arrubatu finu à l'ultimi mumenti di l'universu, pensendu chì quì à a fine e regule ùn importeranu più. Chì u so core ripiglia è u tempu svelatu si guarisce. Ma mancu unu accade.

Quì à a fine di u tempu, l'immortale Lady Me aspetta per dì à u Duttore a verità finale. Ùn hè micca l'ibridu, micca esattamente. L'ibridu hè u duttore è Clara inseme, a so relazione insanamente intrecciata è codependente. Arricurdatevi chì Clara hà saltatu in a vita di u Duttore - hà campatu in tuttu u so timeline. È ella l'ha imitatu da anni è anni. Cù u tempu, sò cresciuti l'uni in l'altri cum'è dui vechji tronchi d'arburu.

Hè stu ligame intensu chì mette tuttu u tempu in periculu avà. U duttore hè dispostu à rompe ogni regula, sacrificà tutti è tuttu, per ella, in un modu ch'ellu ùn hà mai avutu per alcunu cumpagnu prima. È videndu què, si tira infine da u bordu, capendu ch'ellu hè andatu troppu luntanu-è sapendu ch'ellu averà sempre, fintantu chì i dui anu stu ligame. Per salvà l'universu, anu bisognu di separassi in qualche modu.

Intendia di utilizà un bloccu neurale nantu à Clara, per cancellà a so memoria di ellu, cum'è ellu cù Donna Noble anni fà. Ma avà ùn importa micca, basta chì unu d'elli si scorda. Tiranu i dadi, è hè u Duttore chì a so memoria hè cancellata, lascendu un bucu in forma di Chjara, chì riempie cù a storia ch'ellu ricorda solu una sorte.

Benintesa, ellu conta a storia à Clara, travestita da cameriera in una cena di u Nevada. È hè quì chì sta storia cumplessa è scura è intensa finisce: nantu à una nota stranamente à bon pattu. Perchè à a fine, l'episodiu prova à avè lu in i dui modi.

Ricunnosce costantemente chì u Dottore và troppu luntanu, chì ùn pudemu micca ingannà a morte in questu modu, chì ùn viola micca solu tuttu ciò chì u Dottore significa è ogni regula di stu spettaculu, viola e regule di una bona TV. Clara hà avutu una morte curretta, chì era chjaramente è cumpletamente definitiva. Per ripurtà a so devaluta tuttu què.

Hell Bent a sà. U so tema centrale hè chì questu hè artificiale è sbagliatu, è chì deve esse riparatu in qualchì modu. È puru u spettaculu vole sempre, cum'è u Duttore, avè più tempu cù Clara, per tenelu quì. Per tutti i diritti, questu ùn duveria mai esse accadutu. Ma una volta chì hà avutu, a fine di questu episodiu duveria almenu esse stata Clara chì volta à a so legittima morte. Cumplendu sta prumessa, fendu chì a morte conti torna. Invece, ella solu parli circa di vultà in daretu, è dopu rimette in favore di ... più avventure, credu? Vola in una cena in Nevada chì viaghja in tempu?

Ancu se ùn a videmu mai più, era una scena finale assai più povera di quella ch'ella avia dui episodi fà.

A scena finale di a seria di u Duttore stessu u mostra di ritruvà in u so TARDIS, mette u mantellu di vellutu chì Clara hà tantu piaciutu, è ottene un novu cacciavite sonicu. Chì credu chì suppone segnalerà un ritornu à una versione più ferma, menu chitarra di u Dottore? Sò sicuru chì mi mancherà l'ochji di sole.

Articuli Chì Pudete Piace :