Principale Innuvazione Joe Raiola di Mad Magazine Riflette à 33 Anni di Lampone è Satira

Joe Raiola di Mad Magazine Riflette à 33 Anni di Lampone è Satira

Chì Filmu Per Vede?
 
Purtroppu, a rivista iconica di satira finisce a so stampa di 67 anni in Aostu.Elizabeth W. Kearley / Getty Images



Mad hà parlatu cun mè ancu prima di capì chì mi parlava, hà dettu Joe Raiola , un omu chì hà passatu 33 anni à tempu cum'è scrittore è redattore per a rivista Mad. I zitelli capiscenu generalmente chì a ghjente hè piena di merda ... Mad hà cunfirmatu tuttu ciò chì pensava ma ùn diceria à nimu: Tuttu u mondu hè pienu di merda -è ùn si pò fidà di nimu.

Cresciendu in Staten Island, Raiola hà pigliatu per a prima volta una copia di Mad quandu era un zitellu di 10 anni. Innatamente, sapia chì avia trovu un spiritu parente da l'attitudine è l'ethos di u messaghju di guida di a rivista: Sempre mette in causa l'autorità.

Chì era illuminante per mè, spiegò Raiola. Aghju digeritu a voce Mad.

Raiola hè nata in u 1955, u stessu annu chì Mad diventa una rivista (hè principiatu cum'è fumettu in u 1952). Hè cresciutu nantu à una dieta satirica stabile da a solita banda di idioti-Don Martin, Spy vs. Spy, The Lighter Side di Dave Berg, è in particulare e canzone parodie di Frank Jacobs , chì hà apartu a strada per influenzà Weird Al Yankovic.

Purtroppu, a rivista iconica di satira finisce a so stampa di 67 anni in Aostu. Partitu. Svanitu. Nunda più. Ma Mad hà da campà cumu hà influenzatu ogni forza comica chì hà sempre sbulicatu u so nasu à l'autorità, da I Simpson è a Cipolla à Howard Stern , Judd Apatow è Stephen Colbert . Criticu di film Roger Ebert una volta hà spiegatu cumu Mad avia allargatu i so orizonti è apartu a so mente à e realità di u filmu. Direttore Terry Gilliam hà scrittu, Mad hè diventata a Bibbia per mè è per tutta a mo generazione. Una volta u poeta punk Patti Smith hà dichjaratu: Dopu Mad, e droghe ùn eranu nunda.

A voce Mad hè una tale parte di a nostra cultura, hà dettu Raiola. A rivista pò more, ma a voce Mad ùn ne serà di sicuru.

Raiola ùn hà iniziatu inizialmente à travaglià per Mad; hà iniziatu a so carriera cumedia scrivendu à Lampone Naziunale rivista. Ma in u 1985, Fortuna hà fattu un giru per Raiola. Dopu avè vistu un annunziu in A Voce di u Paesu chì hà dettu chì Mad era in cerca di scrittori, ellu è u so cumpagnu di scrittura, Charlie Kadau, anu mandatu qualchì materiale è sò stati assunti immediatamente da u leggendariu editore Mad William Gaines .

Eramu in u locu ghjustu à u mumentu bonu, Raiola hà ricurdatu. Mad era un locu duru per entra in quelli ghjorni.

Raiola ùn si scurderà mai di u so primu scontru cù Gaines, un persunagiu miticu chì incarnava tuttu ciò chì Mad era circa: Ci hà dettu: «Sentu da Nick è John [Redattori Mad] chì voi masci site assai talentu ... Ùn li credu micca. ' Gaines hà seguitu ciò, mi piacerebbe offre un travagliu, è prupongu di pagà u menu pussibule.

Mad hè l'unicu locu in America induve, se travagliate quì è maturate, site statu licenziatu, hà dichjaratu Raiola. Ùn sò mai statu licenziatu. In fatti, sò statu prumossu.

È travagliendu in l'uffizii Mad-in 485 Madison Avenue-avianu vantaghji cum'è pause di pranzu di 90 minuti. (Gaines era fermu fiduciale chì a pausa di pranzu di 60 minuti ùn era micca abbastanza tempu, spiegò Raiola.) Ancu se Gaines era cunnisciutu cum'è un economicu, cambiassi a fattura è pagava tuttu u persunale Mad, ancu i freelancers, per andà in un viaghju annuale à l'esternu per chì tutti si liganu inseme.

Hà solidificatu Gaines cum'è l'icona assoluta, un editore pazzu classicu, hà dettu Raiola. Quale altru feria quessa? Nimu. Era tutalmente amabile, cumpletamente testardu. Irrazionale. Era a persona a più malsana chì aghju mai incontratu. È a persona più felice chì avessi mai incontratu. Hà campatu a vita cumpletamente à i so termini.

Ciò chì Raiola hà amatu di Gaines hè chì ùn hà mai lasciatu à Mad inchinassi à a pressione corporativa sperendu à dettà u cuntenutu sovversivu in e so pagine.

Nimu li hà dettu chì fà perchè nimu ùn sapia cumu hà fattu ciò ch'ellu hà fattu, hà dettu Raiola. Ciò chì hà fattu hè statu strasurdinariu, è nimu ùn avia mai vistu qualcosa di simile. L'editore William Gaines leghje una copia di a rivista Mad.Jacques M. Chenet / CORBIS / Corbis via Getty Images








Mad and Gaines anu creatu un lessicu culturale: Una rivista cù una voce satirica rivuluziunaria chì hà vindutu dui milioni è mezu di copie à u puntu più altu - senza publicità, hà dettu Raiola. Gaines era cumpletamente deformatu in u so modu di fà affari è per qualsiasi standard cunvinziunali, duverebbe avè fallitu miserabilmente. Fora ch'ellu ùn l'hà micca.

Ùn si pò cà imaginà cumu deve esse statu un campu di ghjocu còmicu e riunioni editoriali di a rivista Mad; idee chì saltanu da i muri cum'è piatti di spaghetti indotti da blecch.

Ùn puderebbe truvà un locu menu puliticu currettu cà a sala di scrittori Mad, hà dettu Raiola. Era vulgare. Era sopra a cima. Eramu continuamente ghjunti cun scherzi è materiale chì ùn pudiamu mai mette in a rivista. Ma quellu prucessu cunducerà inevitabilmente à materiale nitidu. Hè stata bella in Mad. È quellu prucessu ci hà veramente servutu bè.

Ùn sò quantu prubabile un prucessu cusì passerà in l'età attuale chì campemu, ma zitellu, ci simu divertiti, aghjunse Raiola. Ci simu sicuramente riduti assai.

Benintesa, Mad era spessu maleducatu, senza gustu è zitellucciu, ma a so ideulugia di cumedia ùn era mai di pugnà nantu à i bersaglii; u persunale si hè alluntanatu da ciò chì anu chjamatu umore vittima.

Chì divertimentu si burla di e persone chì anu u cancheru o sò malate o chì sò morti in un disastru naturale? disse Raiola. Hè stata cum'è a nostra regula interna.

A prufanità diretta ùn hè mai stata trovata ind'e pagine di a rivista. Suppongo chì averiamu pussutu aduprà 'cazzo di merda' in Mad-se vuliamu veramente-ma sapete, era una scelta editoriale chì avemu fattu. Avemu sceltu di ùn andà, andà ci, spiega Raiola.

Eppuru, Mad hà avutu a so bona parte di polemiche annantu à l'anni. Raiola hà ricurdatu à Muhammad in una storia di pancake, chì implicava quella, è solu, u tempu chì Muhammad apparse in e pagine di Mad-in un pezzu chì Raiola hà scrittu chjamatu: Altre Immagini Religiose è Alimentazione Attualmente Disponibile in Ebay .

Aviamu Muhammad in a frittella, è era basatu annantu à a Vergine Maria è u sandwich di furmagliu à a griglia, spiega Raiola, nutendu cumu u prufeta era adupratu cum'è solu una di e tante immagini religiose truvate in l'alimentu.

U pezzu hè statu publicatu intornu à l'epica di u Cuntruversia di u cartulare Muhammad danese chì hà suscitatu proteste è rivolte. Dopu chì a storia curria, l'uffizii Mad anu ricevutu una chjamata da un omu arrabiatu in Pakistan, chì ùn minacciava micca direttamente u persunale, ma era profondamente scandalizatu è offesu. Omu, ùn era micca divertente, s'arricurdò Raiola. Vogliu dì chì avemu ridutu, ma ùn duveriamu forse micca esse ridenti. Ùn avete mai pensatu d'andà in l'affare di rende Mad chì averiate pigliatu a vostra vita in e vostre mani.

Micca cumpletamente irrealistu, ciò chì hà veramente influenzatu u persunale di Mad hè u dopu di u Charlie hebdo tiru , in quale 12 persone sò state tombe dopu chì a rivista satirica francese abbia publicatu caricature controvertite di Muhammad. U persunale di Mad hà pensatu, aiò, chì averiamu pussutu esse noi, ciò chì hà purtatu à una securità in più purtata in i so uffizii.

Mad hà ancu riesciutu à incazzà altri gruppi religiosi cù l'anni. A Chjesa cattolica s'hè offesa per un cartoon chì hà fattu cummentarii nantu à i prucessi di milioni di dollari presentati contr'à i preti chì molestanu i zitelli.

Anu accusatu Mad di un mudellu d'abusu- questa era a frasa vera chì anu utilizatu, hà dettu Raiola. Pudete imaginà questu? A Chjesa Cattolica, a Lega Cattolica accusendu Mad di un mudellu di abusu.

A Lega Cattolica hà publicatu un comunicatu stampa dichjarendu chì sò stati vittimizati ripetutamente da Mad in a so interpretazione di i preti cum'è abusatori di zitelli. Ciò significava sempre chì eramu nantu à a strada bona, rimarcò Raiola. U scrittore è editore di a rivista Mad Mad Joe Raiola parla cun a participante Teresa Burns à u New York Comic Con u 6 d'ottobre di u 2017.Bryan Bedder / Getty Images per Mad Magazine



Intantu, altre entità stavanu reclamendu per esse burlate di e pagine di a rivista Mad. À l’iniziu, i studi di sinemà ùn vulianu micca chì i so filmi fussinu parodiati da Mad-sin’à diventà un segnu di successu per uttene l’inviu di a publicazione. Dopu, u publicistu di filmi si avvicinerà in realtà à Mad è invierà i so scrittori è editori kit di stampa.

Fondamentalmente, dicerianu, 'per piacè burlatevi di u nostru filmu', hà ramintatu Raiola.

Nunda era fora di limiti in i primi tempi di Mad, postu chì a rivista burlaria sia di Ripubblicani sia di hippies.

A voce di Mad in l'anni 60 era un pocu quadrata in qualchì modu, spiegò Raiola. Era quadratu è unicu in listessu tempu.

L'ethos di Mad era cumpletamente contru è francu nantu à a guerra di Vietnam, è ancu anti-Nixon, chì era perfettamente in linea cù a contracultura. Ma Mad era ancu antidroga è questu ùn era in nisun casu cun a contracultura, hà dettu Raiola.

Eppuru, questu ùn significava micca chì a contracultura di l'anni 60 ùn amava micca Mad.

In un foto icònica di Jimi Hendrix , si piglia i so capelli mentre si leghje una copia di a rivista Mad, numeru # 113 per esse pricisu. A foto hè cusì affettuosa; Mi piacerebbe pensà chì quandu Hendrix hà ghjucatu a so interpretazione di L'Innu Naziunale in Woodstock, facia a so interpretazione di a rivista Mad di a canzone - sfruttendu u so nasu legendariu à l'autorità.

I redattori Mad ùn ti pudianu micca parlà assai di Cream o Crosby Stills and Nash o di u Strawberry Alarm Clock, hà dettu Raiola. Eranu ragazzi di Tin Pan Alley. Ci era tippu maiò.

Benintesa, ma i cuntributori di Mad eranu un pazzu è unicu gruppu di caratteri interessanti cù sfondi diversi.

Prima di raghjunghje Mad, caricaturista Don Martinu , hà cuncipitu in veru l'òpere di copertina per l'album di 1953 di Miles Davis, Miglia cù Corna . U caricaturistu cubanu Antonio Prohías fughjì à Miami in u 1960 in paura di esse incarceratu da u regime di Castro, chì l'accusava di esse spia per a CIA. Prohías hà continuatu à fà una carriera legendaria cù e so accusazioni di spia Fidel cù u cartoon, Spia vs Spia - chì era essenzialmente nantu à a futilità è a follia di a guerra.

Stava incazzendu Castro, hà dettu Raiola. Si n'andò in Florida, si n'andò in l'uffiziu Mad è hà lanciatu ' Spia vs Spia . '

Un altru immigrante chì hà fattu grande in e pagine di Mad era caricaturista Sergio Aragonés , chì, in u 1962, hà fattu u caminu da u Messicu à New York in cerca di travagliu. Siccomu avia un cumandu tremendu di l'inglese, Aragonés hà dumandatu chì Prohías sia presente per a so riunione in Mad, chì si hè rivelatu un sbagliu; Prohías sapia ancu menu inglese chè ellu.

U caratteru u più scemu di Mad, tuttavia, deve esse a mascotta di a rivista, Alfred E. Neuman. Una volta hè stata rumore chì u maschile di copertina cù l'ore di elefante era modellatu dopu à u Prince Charles. In realtà, hè stata presa da un annunziu di 1910, da Topeka, Kansas, per Painless Romine, un dentistu. A participante Judith Hawkins posa accantu à una mostra à u magazinu Mad magazine in Comic-Con Preview Night u 20 di lugliu 2016 in San Diego, California.Daniel Knighton / FilmMagic

Forse una di e figure più amate è creative in Mad era Al Jaffee, chì, dapoi u 1964, hà creatu i divertenti fold-ins di copertina posteriore-cuncepiti cum'è una risposta à i centri fold-out di Playboy. Jaffee, chì hà avà 98 anni, hè basatu in New York è spuntava spessu da l'uffizii Mad. À u più chjucu di u 2017, hà da mandà à manu ogni nuvellu ripertoriu mensile pieghevule.

Ci sarebbe statu un svelamentu di u fold-in, hà dettu Raiola, Avemu sempre amatu quandu Al passava. Al era u tippu di tippu chì riceveria applausi solu per entra in una stanza.

Cù Trump avà in a Casa Bianca, pare chì questu sia un'altra epoca d'oru per Mad à fighjà u nasu à i puteri chì sò - cù un altru forte chianciu di battaglia per mette in causa l'autorità.

Mad ùn hè mai statu più puliticu è mai più puliticu chì in a campagna 2016, hà dettu Raiola. Rolling Stone ci hà chjamatu a megliu rivista di satira pulitica di u paese. Questu hè un bellu momentu per l'umuri Mad.

Allora, chì hà pigliatu Mad à a fine?

Sfurtunatamente, ùn hè micca un bellu momentu per l'umuri stampatu. Mad hè sparitu da i ghjurnali. Giustu, disse Raiola. Ebbè, i ghjurnali sparanu ...

Chì cunclude Raiola di i so 33 anni di travagliu per Mad è di u so impattu annantu à u nostru zeitgeist culturale? Mad hè una mentalità; hè una lente attraversu a quale si vede u mondu, hà spiegatu. Aghju avutu a furtuna di eredità a tradizione, a voce, è aiutà à rende la meia.

Hè vera, hè a sterpa di ciò chì tutti i redattori Mad anu fattu da i primi tempi di Harvey Kurtzman è Al Feldstein è in avanti - guidatu da a visione sovversiva di u geniu impazzitu William Gaines.

Avemu avutu a furtuna di avè l'uccasione di riceve sta grande voce satirica, è unicamente americana, chì hè surtita fora di l'era McCarthy, hà dettu Raiola. Pensate à e cose tristi chì eranu in l'anni 50, è Mad hè natu da questu.

L'anni di Raiola in Mad l'anu amparatu à ùn piantà mai di piscià u nasu à l'autorità.

Ùn ne cresceraghju mai. Hè riflessivu cum'è in questu puntu, hà riassuntu. Hè statu una fottuta corsa maravigliosa. Hè veramente. U cantante Weird Al Yankovic firma e copie di u numeru di a rivista Mad # 533 in Barnes & Noble Union Square u 20 d'aprile 2015 in New York.Mark Sagliocco / Getty Images






Pre-ordina l'ultimu libru di Harmon Leon, Tribespotting: Storie di Cultu Sottu (ure) , avà.

Articuli Chì Pudete Piace :