Principale Musica U Genius Staggering di i 'Cavalli' di Patti Smith

U Genius Staggering di i 'Cavalli' di Patti Smith

Chì Filmu Per Vede?
 
Patti Smith posa nantu à a cuperta di Cavalli in una foto pigliata da Robert Mapplethorpe. (Foto: Flikr Creative Commons )



Esattamente quattru decennii fà u 13 di Dicembre, Arista Records hà publicatu l'album esordiu di Patti Smith, Cavalli . Ùn possu micca rimarcà chì stu particulare 40esimu anniversariu hè statu assai più rimarcatu cà quellu di, dì, Iè » Relè album l'annu scorsu. Perchè tale iniquità? À a so manera, Cavalli hè altrettantu pretenziosu è autoindulgente quant'è Relè , solu cuntene menu accordi, micca soli sintetizatori è melodie chì ùn sò micca cusì boni.

L'impurtanza storica di i Cavalli ùn hè micca discutibile.

Zitellu, benintesa. (Ancu s'ellu ùn hè micca riguardu à a pretenziosità è à l'indulgenza di sè stessu, chì ùn mi disturbanu micca, o à e melodie, chì un po fà.) L'impurtanza storica di Cavalli hè inarguabile, sopra è oltre ogni cunsiderazione estetica particulare. Hà introduttu, cumpletamente furmatu, una audace nova voce mistica in a musica populare. Hà riferitu à una persona classica, quella di u pueta / rocker androginu, è li hà datu un toccu eccitante: u pueta / rocker in questione era una donna. È per l'ascultori fora di New York, hè statu u primu veru suggerimentu integrale di u fermentu artisticu chì si facia à a mità di l'anni 70 à u puntu di Bowery è Bleecker.

A parolla punk sarebbe stata dopu attaccata à tuttu ciò chì tocca à CBGB, ma Cavalli hè più punk in a so attitudine chè in u so sonu. Piglia un approcciu cabaret à u rock, è per cabaret vogliu dì Brecht / Weill, micca e Sorelle Sweeney. U graziosu travagliu di a tastiera di Richard Sohl cunduce l'arrangiamenti più ch'è a chitarra grattannosa di Lenny Kaye, è ancu se a banda pò travaglià un bon capu di vapore, tende à fà lu in un modu sapientemente teatrale. Questa musica hà una affinità più profonda per Van Morrison cadendu in rumuri animali Stà à sente u Lionu chè à u putere primariu di i Ramones.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=xxygqSTO1lQ?list=PL8a8cutYP7fqh4UZDbS6k91Wz8f2Z3mDu&w=560&h=315]

Mentre simu in tema di rumori animali, ci vole à ricunnosce què Cavalli ùn hè micca sempre una sperienza d'ascoltu piacevule. Smith ùn hà micca intenzione di esse. In u corsu di i so 44 minuti, ella batte cum'è una capra, salta cum'è un misgiu chì a coda hè stata pisata, urla cum'è un criaturu abbandunatu è li piscia u pettu mentre ella canta per dà à a so voce un inghjuttinu gutturale. Tuttu per chì? Cum'è un sciamanu (una parolla è un cuncettu ch'ella ama), ghjunghje sempre à u trascendente, circendu di scappà oltre i cunfini di u so propiu sè, entre in i spiriti di l'altri, è si fonde cù a forza misteriosa chì ci lega tutti inseme. Ùn ghjunghje micca sempre à sta trascendenza, ma sà induve a pò truvà: in u rock and roll.

Hè u missaghju permanente di Gloria è Land, e suite recitative in garage chì sò Cavalli 'Dui pezzi centrali. U messagiu hè trasmessu di più per mezu di l'umore generale di a musica, di l'ondulazioni è di i sbalzi di a banda, è di u sonu di a voce di Smith - aspra aspra, centru di brama - chè per mezu di e so parolle (chì, a verità sia detta, vultuleghjanu a volte , in particulare durante Land). È stu messagiu cunferma in più chì st'album puderia esse statu fattu solu da persone chì eranu giovani è affamati in l'anni 60.

Hè vera, ùn ci vole micca à esse familiarizatu cù Gloria cum'è resu da Li (o un numeru numeru di altri) o Terra di 1000 Balli cum'è resu da Wilson Pickett (idem) per apprezzà ciò chì si passa quì. Ma hè sicuru chì aiuta assai se sì, è se sottoscrive a nuzione chì trè accordi è a verità sò veramente tuttu ciò chì conta. Per cità David Bowie, Finch'ellu ci era u scogliu, avete solu Diu. L'interprete, u pueta, a sacerdotessa di u punk, Patti Smith.








Sti santi mumenti orgiastichi sò necessarii per cuntrastà u restu di u discu, assai di i quali-Redondo Beach, Birdland, Break It Up, Elegie-hè fissatu à a morte. Una curiosa ironia circa Cavalli hè chì un album cusì strettamente assuciatu à l'iniziu di qualcosa (punk) hè ellu stessu cusì preoccupatu di e fine. A so famosa linea d'apertura, Ghjesù hè mortu per i peccati di qualcunu ma micca i mei, pare avà assai menu significativu di i so ultimi: Pensu chì hè tristu, hè troppu male, chì i nostri amichi ùn ponu micca esse cun noi oghje.

Quandu Smith hà cantatu queste parolle, a persona più impurtante in a so mente era Jimi Hendrix. Cavalli hè statu arregistratu, dopu tuttu, in u studio ch'ellu avia custruitu, Electric Lady in 8th Street; Smith l'avia incuntratu quì à a festa d'apertura di u studiu, solu settimane prima di more. Ma cantava ancu per altri eroi di contracultura partuti cum'è Jim Morrison, Janis Joplin è Brian Jones. Ella è i so pari di baby boomer anu sentitu, cù una certa giustificazione, chì a so vita era dighjà stata mudificata in permanenza da a perdita.

Quaranta anni dopu, quelle perdite parenu minime paragunate à ciò chì Smith hà patitu dapoi. I so genitori. U so fratellu. U so parente artisticu Robert Mapplethorpe, chì a so fotografia hà aiutatu à fà Cavalli una tale dichjarazione arrestante. U so cumpagnu di banda Richard Sohl, chì a so ghjucazione anima cusì l'album. E dopu ci sò l'ascoltatori di Smith, voi è io. Per quante persone impurtanti in a nostra vita simu in dolu, è per quante altre chì ùn avemu mai ancu scuntratu, in New York, Parigi, Charleston, San Bernardino, Colorado Springs ? In u 1975, l'ultimi mumenti di Elegie devianu esse stati friddi. Oghje, sò un tearjerker garantitu.

Tuttu ciò hè una longa strada per dì chì u tipu di pretenziosità è autoindulgenza in mostra in Cavalli hè u tippu chì ognunu hà bisognu di tantu in tantu. Hè una cosa pusitiva per esse ricurdatu di a cridenza oculistica di Smith in u putere di a roccia per furnisce a catarsi, per calmà, per guarisce, per trasfurmà. A cuntrariu di parechje di a so generazione, ùn hà mai rinunziatu à quella cridenza. Idda era sempre a proclamazione forte forte dumenica scorsa attraversu a so presenza nant'à u palcu cù U2 in Parigi. U mondu seria un locu più sanu se più di noi spartinu a so fede? Puderia vale a pena di pruvà.

Articuli Chì Pudete Piace :