Principale Divertimentu Sounds of Silence: I Lochi di Musica Storica di NYC Diventanu Storia

Sounds of Silence: I Lochi di Musica Storica di NYC Diventanu Storia

Chì Filmu Per Vede?
 
U Roseland Ballroom in a so situazione originale in 51st Street è Broadway in l'anni 1940. (Fotografia via Getty)

U Roseland Ballroom, in u so postu originale in 51st Street è Broadway, in l'anni 1940. (Foto via Getty)



u megliu situ per circà i numeri di telefunu

Situatu fora di u Roseland Ballroom, un locu musicale squat, di trè piani in West 52nd Street trà Broadway è Eighth Avenue, hè difficiule d'ignurà cumu fora di locu u club pare in mezu à a multitùdine di banche, alberghi è condomini elevati chì si stendenu in a distanza vicina. Dunque, quandu Roseland chjude in aprile, ùn deve micca stupisce chì u club sia demolitu è ​​chì un edifiziu di appartamenti di 59 piani sia alzatu in u so postu, cum'è L'Osservatore amparatu da un portavoce di u pruprietariu di u club, sviluppatore Laurence Ginsberg.

Ùn serà micca a prima morte per Roseland. A sala di ballu, aperta in u 1919 è una volta ospitata cum'è Louis Armstrong, Glenn Miller è Count Basie, chì u so saltichjone Roseland Shuffle immortalizava u locu in canzone, hè stata prima demolita in u 1956. Pocu dopu, u club si trasferì in a so pusizione attuale intornu à u angulu. Da tandu, Nirvana, i Rolling Stones è Beyoncé anu tutti apprezzatu u so stadiu, assicurendu a so piazza in a tradizione muderna di l'industria di a musica.

Ma quandu Roseland scende sta volta - vistu cù una stringa di spettaculi di Lady Gaga - ùn ci serà micca un terzu attu. È in una cità chì hà vistu tante sale di musica icuniche chjappà in l'ultima decada, u inquietante a finalità di quellu fattu sbocca cum'è una agulla arrugginita nant'à un discu in vinile.

Nuvembre nuvembre, Sullivan Hall hà chjosu e so porte pocu dopu a notizia di a morte imminente di Roseland. In u 2012, i Castaways di Kenny, quellu vechju staple di u Village, si ne sò andati. Cusì hà fattu ancu u Lenox Lounge, in Harlem. Don Hill hè chjusu in u 2011. The Knitting Factory si trasferì in Williamsburg in u 2009. Tonic, un bastione di a scena d'avanguardia di u Downtown, ùn hè più. È in u 2006, per andà un pocu più in daretu, CBGB, chì 40 anni fà hà accoltu u debut di i Ramones, hà pigliatu u so ultimu soffiu. A lista continua. U Lenox Lounge prima di chjude in 2012. (Foto via Flickr)








Parechji New Yorkers vi diceranu chì i spazii musicali sò stati chjusi in a cità per decennii - u Palladium, Fillmore East è Ippodromo sò tutti periti prima di u turnu di u millenniu - ma mai prima, pare, avemu vistu stu tipu di diffusione, una crescita incontrollata à u detrimentu di tanti locali santificati.

Sicondu Justin Kalifowitz, u fundatore è presidente di Downtown Music Publishing, New York hà persu a so piazza cum'è capitale musicale indiscutibile di u mondu. Dicu scherzosu chì era l'annu chì avemu persu i Grammys, hà dettu Mr. Kalifowitz, micca cusì scherzosu.

È ùn sò micca solu i club chì smariscenu, cum'è u sgiò Kalifowitz a face capisce. Pocu dopu i Grammy sò stati persi in Los Angeles in u 2004, a Hit Factory, chì hà arregistratu Stevie Wonder, Michael Jackson è Bruce Springsteen, frà altri, hà chjosu. In u 2007, Sony Music Studios hà scontru u listessu destinu. È mentre i musicanti venenu sempre in cità - anu sempre da fà - parechji sò ancu in decamping per e cità più accessibili cum'è LA, Detroit è Nashville.

Pensu chì New York sia sempre unica per tutte e grandi cità in u tipu d'energia maniacale chì produce, hà dettu a storica di l'arte Roselee Goldberg, quandu hè stata dumandata di valutà a salute culturale di a cità. Ma l'affitti elevati è u sviluppu di lussu anu resu impussibile, secondu e so parolle, chì i ghjovani artisti si sentinu còmodi in cità. Significa chì ùn avete micca quella vera nascita di creatività di prossima generazione, hà avvertitu, chì ci vole à cuntinuà.

HÈ FACILE DA culpa à Michael Bloomberg. Durante i so 12 anni di merre, hà fattu ragiunà guasi a metà di a cità, dopu tuttu.

Sottu Bloomberg, a cultura emorragica di New York, è era tuttu rimpiazzatu da una sumere mortale, hà dettu Jeremiah Moss, l'autore di u blog Svanendu New York . A musica alta, sudata, brutta ghjucata in i vechji club rovinati ùn si adatta micca à quella visione di u New York d'oghje. Hè dispunibile, è cusì va.

Ma sicondu l'etnomusicologu è trombonistu di jazz Chris Washburne, a vitalità musicale di a cità si hè dissipata dapoi un pezzu, per via di una quantità di fattori, cumpresa a guerra à a droga, chì hà chjusu una grande parte di lochi, in particulare in a scena musicale latina. , quandu u guvernu hà ripresu l'industria di a droga.

In l'anni 80, pudete andà à vede una banda di salsa in cinque à ottu club diversi ogni notte di a settimana, hà dettu. Avà pudete vede salsa, se avete furtuna, in unu o dui club a notte, è basta. U Fillmore East, situatu in 2nd Avenue è East 5th Street, in l'anni 70. (Foto via Getty)



Un altru prublema, cum'è Mr. Washburne rimarca, hè chì una quantità di club sò ligati à affitti commerciali di 10 anni. Quandu questi affitti finiscenu, i pruprietarii spessu aumentanu i prezzi. (Altri fattori, aghjusta, includenu leggi proibitive di cabaret è cunsequenze impreviste di gentrificazione, cume regulamenti di rumore più stretti.)

U sgiò Washburne ùn vole micca esse Cassandra, ma ammette chì hè sempre più difficiule per i musicanti di truvà lochi per ghjucà, ancu quandu Brooklyn travaglia per piglià u slack.

U spaziu di ripetizione hè difficiule à truvà dinò. Spaceworks, un organizazione senza scopo di lucro chì furnisce un spaziu di studiu accessibile à i tipi creativi, face u megliu per migliurà u prublema, ma parechji musicanti, è a maiò parte di l'artisti per quessa, sò spessu travagliendu cusì duru per fà affittu chì ùn anu micca u tempu di fighjà nantu à u so mistieru.

Una parte di diventà un veru bonu musicante - o qualcosa - hè avè u tempu di mette in ellu, hà dettu Steven Mertens, di u gruppu indie Moldy Peaches, chì si hè trasferitu in Los Angeles l'annu scorsu da Williamsburg, induve avia campatu una decina d'anni. Se passate tuttu u vostru tempu à pinghje appartamenti o barmanu o esse cameriere, allora ùn site micca da praticà cù a vostra banda.

UNSENTIMENTAL AS sò, i New Yorkers ùn volenu micca piantà nantu à queste cose.

Grandi posti vicinu, hà dettu u ghjurnalistu musicale Michael Azerrad. Dopu un pocu tempu, sviluppate una pelle spessa nantu à questu-cum'è fate cù tuttu u restu in New York.

È quì ferma un bellu numeru di lochi per vede musica in diretta in cità, cum'ellu a dice. Solu in Manhattan, i cantautori anu Rockwood è u Salottu. Pianos, Mercury Lounge è u Cake Shop offrenu rifugiu per l'indie-rockers. U Hammerstein Ballroom è u Terminal 5 anu capacità simili à Roseland. U Village Vanguard, u Jazz Standard, Birdland è Smalls sustenenu tutti a scena jazz di a cità.

Eppuru, u New York chì hà generatu i Strokes, i Yeah Yeah Yeahs, l'Interpol è ancu Mooney Suzuki à a fine di l'anni 90 è in i primi tempi, quandu l'affittu era almenu tipu di prezzu, pare una realtà luntana. È cù Patti Smith chì dice à l'artisti aspiranti di truvà una nova cità è di David Byrne insistendu si ne và di New York s’ellu si face più sanificatu, l’affare si sente soprattuttu urgente. Kenny’s Castaways, in u Village. (Foto via Flickr)

In verità, ùn hè micca cuincidenza chì tante memorie di l'anni settanta New York-Mma. Smith's Just Friends , Ghjacumu Wolcott Lucking Out , Richard Hell’s Aghju Sognu chì eru un vagabondu assai pulitu , per chjamà trè - sò publicati avà, guidati da una spezia di nostalgia ansiosa per un New York più vechju, più grittier.

Ma a nustalgia pò esse periculosa.

Ùn pensu micca ch'ellu sia affattu sentimentale, hà sustinutu Romy Ashby, chì hà travagliatu cù Blondie è scrive u blog Camminatori in Cità . Aviu andatu à e riunioni di u cunsigliu di a cumunità, è c'eranu vechji chì stavanu in piedi è chì maladisciavanu a ghjente nantu à i pannelli, perchè eranu da esse sfrattati. Sè vo site di fronte à questu, hè un stretchu per chjamà sentimentale. Mi piace à sorte è à sente musica è ùn mi aspettu di pagà 100 dollari per fà quessa. Chì ùn hè micca sentimentale-hè solu praticu.

Per Larry Blumenfeld, chì copre u jazz per U Wall Street Journal è hà scrittu annantu à a scena musicale di New Orleans dopu à l'uraganu Katrina, l'affare ùn hè micca tantu a salute culturale di a cità in generale cum'è i quartieri particulari di New York chì sustenenu è nutriscenu culture diverse.

Hè sempre tristu perde lochi è scene emblematiche, ma e scene cambianu, hà dettu u sgiò Blumenfeld. In generale, i lochi ponu tornà, è a forma d'arte stessa pò rigenerassi. Ciò chì causa più alarma hè quandu u sviluppu affonda i quartieri stessi chì danu origine à una cultura, perchè questu ùn pò micca tornà.

Ùn hè micca solu New York. Tutta l'industria di a musica cambia in termini di creazione di novi mudelli, hà dettu Washburne. Si sente più cum'è una fase di transizione.

Localmente, questu significa decentralizazione. U travagliu Jingle hè scarsu, è a maiò parte di e bande sonore di i filmi sò avà arregistrate in altrò, spessu in Canada, secondu u signore Washburne. Ma sta mancanza generalizata di struttura hà ancu risultatu in alcuni risultati interessanti. I musicisti, per esempiu, anu cuminciatu à incaricà si di mette in opera spazi di spettaculu DIY in tutti i borghi (a scena jazz in Brooklyn hè un bon esempiu , cù un circuitu diffusu di lochi à piccula scala, cum'è ShapeShifter Lab, IBeam è Douglass Street Music Collective).

Ma mentre sta transizione si svolge, a cità soffre, secondu à Mr. Kalifowitz, di Downtown Music Publishing. U Roseland Ballroom, oghje. (Foto via Getty)






Da u latu di a banda, averete i vostri artisti in New York chì volenu succhjà tuttu ciò chì a cità hà, è questa hè a cità chì li definisce, è continueranu à esse quì guasi quantunque importa ciò chì , hà dettu. Quandu pensate à l'industria più larga, però, ùn pensate micca solu à l'artisti di prima linea - duvete pensà à i pruduttori, i tecnichi di u sonu, i cantautori, i tecnichi di a chitarra. S'ellu ci hè menu lochi, ci sò menu ingegneri di sonu, è sò tutte ste persone chì facenu a tutalità di l'industria chì soffrenu.

Kalifowitz ùn pensa micca chì a situazione sia senza speranza. Crede chì a cità pò cambià sta situazione in u modu chì Mr. Bloomberg hà rivitalizatu l'industria cinematografica di New York cù l'aiutu di Katherine Oliver, cumissaria di u Sindaco di Media è Spettaculu, per mezu di un prugramma Made in New York chì include crediti d'imposti è un prucessu simplificatu di permessu, frà altre cose. (In un saggi recenti per Billboard.com, Mr. Kalifowitz hà spiegatu u so pianu, chì suggerisce chì u sindaco Bill de Blasio istituisca un Uffiziu di Musica di u Merre.)

Ci sò qualchi signali prometenti. Di farraghju, Jimmy Fallon Stasera Spettaculu -Una vitrina impurtante per i musicanti- vene in New York. È u fattu chì Karen Brooks Hopkins, a presidente di l'Accademia di Musica di Brooklyn, face parte di a squadra di transizione di u sgiò de Blasio augura bè à i musicanti di a cità.

Ci hè una vera opportunità, hà dettu u sgiò Kalifowitz, per a cità di ripensà u valore di a musica in a cumunità.

È cumu questu misura finu à un palazzu di 59 piani.

Articuli Chì Pudete Piace :