Principale Musica I Grandi Pianisti Groaning

I Grandi Pianisti Groaning

Chì Filmu Per Vede?
 
Keith Jarrett, prubabilmente prontu à gemì. ( Foto: Getty Images )



I pianisti gemiti mi anu sempre intrigatu. Assai musicisti gemenu quandu ghjucanu, benintesa, ma i pianisti parenu avè una capacità speciale per fà dichjarazioni strane daretu à a tastiera. Ùn pensu micca à Cecil Taylor, per quale urlà è urlà improvvisati face parte di u spettaculu, ma ghjente cum'è Keith Jarrett, Bud Powell, Erroll Garner è Oscar Peterson, chì murmuglianu è gemenu è grugnanu cù i so soli, tantu in modu chì si pò sente cum'è una distrazione umoristica da a musica stessa se ùn site micca abituatu.

Ma sì avete messu in risaltu un gemitu di pianista nantu à una sola pista, senza accumpagnamentu di a musica, pensu chì seria una cosa mistica da vede - una spezia di glossolalia di l'incusciente.

Una volta aghju avutu una data di registrazione induve ùn aghju micca capitu chì aviu cantatu finu à ch'e aghju intesu a riproduzione, hà dettu u pianista è cumpusitore Ezra Weiss, chì insegna musica à l'Università Statale di Portland. Sò stati capaci di mischjà u mo cantu, dunque ùn hè micca troppu rimarcatu, ma era stranu chì ùn avessi alcuna idea di avè fattu quandu era accadutu.

Deve esse qualcosa di u pianoforte chì incuragisce tale cumpurtamentu, soprattuttu in jazz, è forse in musica classica. (Glenn Gould era cunnisciutu ancu per gemere.) I batteristi, per esempiu, ponu uttene a so energia accumpagnata ghjucendu più duru o più veloce, mentre i chitarristi elettrici ponu sempre accende i so amplificatori o aghjunghje più riverberu.

Ma un pianu acusticu hè ghjustu culà , una massa ingrossa, immubiliare chì duverebbe pusà davanti è toccu solu cù e dite. Sì l'ubbidiente davanti à un grand baby. U gemitu, allora, puderia esse una specie di risposta irragionevuli à a irragionevolezza di u pianu stessu.

A ghjente mi dumanda perchè aghju fattu i rumuri chì facciu quandu ghjucu, hà dettu l'annu scorsu Jarrett in a intervista video cù a Dotazione Naziunale per l'Arte. Qualchissia in a so raghjoni sana pruvaria à truvà un sboccu in qualchì locu, allora sapete, cum'è, se qualcosa accade veramente, a passione assume solu.

Pensu chì ghjè di solitu un segnu di cede à a musica, hà dettu u pianista Jesse Stacken, chì a volte canta cun a so sunatura, essendu pienu impegnatu in questu finu à u puntu chì ùn site micca preoccupatu per e risposte involuntarie chì u vostru corpu face.

Stacken hà aghjustatu: Puderia ancu esse un modu per fà cantà u pianoforte, ciò chì ùn hè micca veramente cusì faciule cunsiderendu chì ogni nota decadisce, ùn importa ciò chì fate. A cunnessione di u vostru fiatu à a manu è l'arechja pò aiutà à frasi megliu, più cum'è un bon cantante.

U pianista Fred Hersch, chì tende à tene a bocca chjusa in tutte e so prestazioni, hà e so proprie teorie di gemiti. Cum'è un non-groaner, l'unica ragione per chì possu vede perchè a ghjente pò gemere hè in frustrazione o per lascià un pocu di vapore, hà dettu Hersch à l'Observatore, ripresentendu Daniel Levitin, u neuroscientist è autore di Questu hè u vostru cervellu nantu à a musica , chì hà una visione decisamente pocu mistica di u gemitu.

Pensu chì hè u listessu mutivu chì a ghjente grugnuleghja quand'elli facenu qualsiasi attività fisica-l'atleti grugnanu tuttu u tempu, hà dettu u duttore Levitin in un email. Hè in relazione cù a manera chì u sistema di azzione motrice in u cervellu funziona.

Mi piace à pensà chì hè più cumplicatu di quellu. Ci hè, benintesa, una tassonomia di gemiti. Tutti i gemiti ùn sò micca simili-è alcuni sò più offensivi di l'altri. Milt Buckner , chì hà influenzatu Peterson è ancu Garner cù a so innovativa tecnica di block-chord, hà ghjucatu a so tastiera cum'è per mezu ch'ellu stava sermonizendu da u pulpitu. Iè, veramente, dicia. Mmmm, iè. I so gemiti di u Vangelu sò u più altu in u mo propiu panteone persunale. Quelli di Peterson sò una tacca sottu, una sussurazione granulosa ma piacevule quantunque. U lamentu nasale di u sgiò Jarrett pò parè dissonante à principiu ma cresce nantu à voi dopu à asculti ripetuti. Erroll Garner eranu grugniti sani. Quelli di Bud Powell eranu un pocu inquietanti ma era un omu disturbatu, cusì hè sensu. Gould era cunnisciutu per infastidisce i so ascoltatori cù i so scoppi apparentemente involuntarii chì andavanu longu à Bach.

Quandu smette di pensà à u gemitu cum'è una distrazzione, però, ma piuttostu cum'è una marca strana, cummencia à sentasi indispensabile - una parte di a musica.

Ancu i grandi, recentemente partuti, i strani grugniti di Masabumi Kikuchi chì verghjenu nantu à i bavaglie si fondenu in a musica dopu chì l'avete adattatu. Una volta mi sò pusatu in prima fila di u Village Vanguard mentre si esibiva cun u batteristu Paul Motian. Kikuchi hà strappatu a so strada in tuttu u spettaculu, è pareva qualchì volta cum'è se Gollum fussi à a tastiera. Ma infine, sò venutu à aspettà lu da ellu.

A mo supposizione hè chì u facia per ragioni simili cum'è Keith, Mr. Stacken hà speculatu in un email. Questi dui tippi sò un coppiu di i mo pianisti preferiti. È per mè, di solitu u gemitu aghjusta solu l'espressività di a musica. In ocasioni mi face ride, ma chì ci hè di male cù un picculu risu in a sperienza di ascolta di musica?

Articuli Chì Pudete Piace :