Principale Stile Di Vita Quandu l'avete, Flaunt It! I pruduttori hè u megliu spettaculu di sempre!

Quandu l'avete, Flaunt It! I pruduttori hè u megliu spettaculu di sempre!

Chì Filmu Per Vede?
 

O zitè! Quandu l'affari vanu bè! I pruduttori di Mel Brooks à u St James Theatre di Broadway hè, simpliciamente, u megliu tempu chì pudete mai desiderà à u teatru. E risate, per una cosa infettiva, gloriosa, vi puderianu lasciare letteralmente rotulendu in i navi. U spettaculu ci libera in realtà da a macchia di a currettezza pulitica. Micca da stupisce chì tuttu u cast sembri cum'è s'ella avessi una palla. Simu tutti. Da u principiu maniacale à a fine blitzkrieg, a produzzione ispirata di Susan Stroman riesce cun gioia à tutti i livelli cuncepibili, spiralendu a cumedia musicale tradiziunale finu à deliranti novi alti.

Ma sottovalutu. Per quelli di noi chì anu vistu u filmu uriginale di u sgiò Brooks di u 1968 The Producers un milionu di volte è chì ponu recità più o menu ogni linea santificata cum'è puesia più pura, a versione musicale hè una grande riescita. A fiaccula hè stata passata da l'icunichi Bialystock è Bloom of Zero Mostel è Gene Wilder à l'associu perfettu di Nathan Lane è Matthew Broderick. U rolu di u timidu disturbu Max Bialystock, u primu pruduttore chì hà mai fattu stivali d'estate in l'invernu, puderia esse statu fattu per u geniu comicu di Nathan Lane, è Mr. Lane ùn hè mai statu megliu. Leopold Bloom, u nebbishy, ​​cuntabile neuroticu cù u mantellu di cunfortu cullatu sottu à u so mentone, hè ghjucatu cù u terrore incantevule riprimutu da Matthew Broderick, è u sottumessu Mr. Broderick hè un trionfu, una rivolta tranquilla à l'irresistibile isteria di Mr. Lane.

I studiosi in u campu seranu felici di nutà chì u megliu di e linee originali di u filmu hè divertente in postu. Truvemu l'accusatu incredibilmente culpevule! Eccu, o zitè, quandu l'avete, palisatelu! Flaunt it !! Vogliu ... Vogliu ... Vogliu ... Vogliu tuttu ciò chì aghju mai vistu in i filmi! O a lirica rimbalzante di u stormtrouper di u Springtime for Hitler show stopper, Ùn siate micca scemi / Esse un astutu / Venite à unitevi à u partitu nazista! Questa linea, incidentalmente, hè labbrata in u spettaculu à a voce inconfundibile di Mel Brooks, micca menu. Hè un omaggiu pulitu per ellu stessu, chì hè solu ghjustu.

E so impronte digitali sò in ogni locu - in u so amore per u showbiz è Busby Berkeley è i grandi musicali di Broadway, in a so energia inesauribile di alta energia è scherzosamente gattivi vaudevilliani. (U primu scherzu di a sera implica un violinistu cecu.) Mr. Brooks si crede chì hà 75 anni in 15.

Hè vera, a suttilità ùn hè micca u so forte.

Aghju sempre avutu i più grandi successi,

I bagni più grandi di u Ritz,

I mo showgirls anu avutu i più grandi tette!

Ùn sò mai statu i fossi in alcun modu!

Eccu u nostru Mel! Ma u so puntuu per u spettaculu hè cusì ghjustu è pegadiziu è, sopratuttu, cusì divertente, simu felici spazzati. Ci sò omagi musicali à Gypsy, Oliver, Florenz Ziegfeld, Cole Porter, Jule Styne, Richard Rodgers è Gershwin. (Quellu chì hà dettu chì u sgiò Brooks ùn hà micca un bon gustu?) Ùn hè micca casu chì The Producers sia situatu in u 1959 - a fine di l'età d'oru di a cumedia musicale, da i Guys and Dolls supremi in u 1950, à The Pyjama Game in u 1954 , à e Campane Sunanu di u 1956 chì hè attualmente rinvivitu in Broadway.

U nostru piacè in u spettaculu hè aumentatu ancu di più da certe referenze sublimi à altri spettaculi. Ci hè unu, per esempiu, in 42nd Street, quandu u campy Roger DeBris assume u rolu di Hitler à l'ultimu minutu è a so assistente di dirittu cumunu, Carmen Ghia, u incuragisce cù e parolle immurtali: Ci vai fora un stupidu regina isterica è tornerai una grande grande stella di Broadway passante per dritta! Roger Bart hè sibilante Carmen è Gary Beach hè u peghju direttore di travestimentu in u mondu, Roger DeBris, è tramindui sò terrificanti.

In a scena per finisce tutte e scene, Primavera per Hitler, u sgiò Beach entre in cima di una scala illuminata chì tocca allegru u Führer, chì hà da cantà Heil me stessu. Ma piglia prima una pusizione ridicula chì pare un candelabru scunnisciutu. Hè perchè Mr. Beach hà ghjucatu i candelabri in Bellezza è l'animali. Ma ùn duvete micca sapè chì per apprezzà u mumentu insanu più ch'è essenziale per uttene u bonu riferimentu di Mr. Beach à Judy Garland quandu Hitler si arricchisce coilmente nantu à u bordu di u palcuscenicu parlendu per noi e parolle sputiche: I love tù.

Poi dinò, u travagliu di a squadra di cuncepimentu di prima trinca di Robin Wagner, William Ivey Long è Peter Kaczorowski ùn pudia micca esse più fine (o più magicu). A pazzia ispirata di Little Old Lady Land hè un San Valentinu per a leggenda sequenza Loveland in Follies. Ma a vista di l'investitori devoti di Max Bialystock, e ninfomane anziane chjuche chì ballanu nantu à i so marchjadori, hè qualcosa da vede - un primu storicu in a so strada, finendu cù u so crollu sincronizatu cum'è i Soldati Chocolate di i Rockettes. U cennu di a famosa sequenza di specchi in A Chorus Line durante a sequenza Springtime for Hitler hè u più dolce per Mr. Wagner chì hà cuncipitu A Chorus Line in primu locu. Ma a fantastica messa in scena è u pulsu di corsa di a coreografia di Ms. Stroman – Aiò, Tedeschi - andate in u vostru ballu! - Purtate u publicu in puntu di splusione quantunque.

Cum'è a brisa melodia di Bro Brooks va, A cosa chì duvete sapè hè / Ev'rything hè showbiz. I pruduttori hè a lettera d'amore di u sgiò Brooks à u vechju Broadway (è una divertente lettera di penna velenosa à l'omu ch'ellu chjama Adolf Elizabeth Hitler). A trama di u spettaculu, naturalmente, hè una di e grandi invenzioni comiche. Leo u nerdy accountant nota casualmente mentre passa nantu à i libri di Max, Puderete raccoglie un milione di dollari, mette un fallimentu di centu mila dollari, è tene u restu per te. In altre belle parolle, puderete in realtà fà più soldi cù un flop ch'è un successu.

È cusì hè accadutu chì u partenariatu novu furmatu di Bialystock & Bloom produce un disastru sicuru intitulatu Springtime for Hitler, A Gay Romp with Adolf and Eva at Berchtesgade, scrittu da un nutter, dramaturgu è colombofili neo-nazi in un Casco di l'Armata Tedesca chjamatu Franz Liebkind. Hè a mamma lode. Seranu ricchi! Fora chì a bomba anticipata si rivela un successu mostru. Da quì u tìtulu di a canzone di Max, Induve Andemu Ghjustu?

U Franz in scena, interpretatu da Brad Oscar (un anzianu Forbidden Broadway) pò furnisce un cinturione di Broadway cù u megliu di elli, cum'è un Al Jolson attraversatu cù Jimmy (Schnozzola) Durante. Ancu i so lieblings, i culombi neonazi nantu à u tettu di u so appartamentu di Jane Street, ballanu è cuglianu finu à a so casata bavariana, Der Guten Tag Hop-Clop.

A stupidità hè un'altra specialità di Mel Brooks, è simu felici. Nutate l’affissi in l’uffiziu di Max chì celebreghjanu i tituli di i so spettaculi di Broadway: The Breaking Wind, When Cousins ​​Marry e The Kidney Stone. U so ultimu fiascu era una versione musicale di Hamlet intitulata Funny Boy.

U secretu di sta pruduzzione capricciosa è spenserata hè u so cast d'attori di caratteri terrificanti, cumprese, per ùn scurdà micca, una super prestazione di Cady Huffman cum'è u svedese hotsy-totsy, secretariu-slash-receptionist Ulla Inga Hansen Bensen Yonsen Tallen-Hallen Svaden -Svanson. I vostri beni duvete spinghje, canta u bellu Ulla. Staccate u to pettu / Scuzzulate u tush ....

Ma u colpu maestru hè l'adattazione brillante di u filmu originale di Mr. Brooks è Thomas Meehan. U sgiò Meehan (chì hà scrittu u libru di Annie è hà collaboratu à i scenarii di Spaceballs di Mel Brooks è To Be or Not To Be) hà aiutatu à mette in cima ciò chì aghju imaginatu chì era scrittu in petra. U script hè avà una rivolta tutale. L'apertura di u spettaculu hè solu una messa in opera comica mentre ci stallemu. (Quale hè chì hà pruduttu stu schlock? / Quellu visciu è schifosu Max Bialystock!) Ma u secondu numeru, U Rè di Broadway, lancia un asse di sorpresa è tuttu ma ferma u spettaculu cù a so musica klezmer inebriante è l'ora in Schubert Alley interpretata da Broadway bums è monache ballerine chì portanu Playbill s da The Sound of Music. A sequenza burlesca fantastica di Leo, I Wanna Be a Producer, hè un altru stunner, u so dirge internu di u cuntabile à a travagliata trasfurmendu in un lamentu di Old Man River. (Oh, debitu tuttu duh mornin '...) A scena di l'audizione hè sempre stata spartuta. (Mi piacerebbe cantà 'A Minstrel Wandering, I.' Sì bisogna ...) L'innu di u spettaculu à u teatru di Broadway, Keep It Gay, ci hà torna tutti impotenti.

Mantene lu lume, tenelu luminosu / Mantene lu gay! Pudemu tutti d'accordu cun questu, in particulare quandu Mel Brooks hè in cuntrollu - o fora di cuntrollu. Aghju finitu u spaziu è i superlativi. I Produttori ci facenu kvell perchè porta à una vita cusì gioiosa chì una grande tradizione persa, u spettaculu tuttu americanu. Una cumedia sta sera! Una cumedia musicale per sempre! Forse senza sapene, o intende, Mr. Brooks et al. ci anu ripigliatu magicamente à l'avvene.

Articuli Chì Pudete Piace :