VIDEOÈ po ci hè u tippu in u cappucciu, aping, nota per nota, i soli originali di Eric Clapton da u legendariu Album Biancu arregistramentu. Mi ci hè vulsutu un pocu di ricerca per capì chì u so nome hè Marc Mann è hà abbastanza talentu per esse statu sceltu cum'è sideman / chitarrista di sessione per Lynne è George Harrison in varii punti.
Avà, fighjate è puderete pensà, Cool, ellu stava inchjudendu e curve, e note, tuttu u solo originale. È a parte Clapton era più cà solu solu; era un accordu interamente integratu per e parti di a chitarra. Eppuru, quandu hè ghjuntu u mumentu di u solo attuale, Mr. Mann - chì sò sicuru chì hè abbastanza capace di strappà cù u so solo improvvisatu - face una scelta rispettosa per ghjucà e parti chì Clapton hà stabilitu. Completamente bè, sì dimenticabile. È innecessariu.
Allora si nota chì u Prince Pimp-hatted ghjucava sideman in scena à manca. Ma pare un fucile carcu cù un colpu di capelli. È sicuramente, versu a marca 3:25, vedi à Dhani - chì ùn deve mai ghjucà à poker (piglialu da qualchissia chì a sà) - incapace di soffocà un surrisu; hà una idea di ciò chì vene.
Benintesa, u solo, a canzone, forse tutta a notte hè dunque rivolta à Prince, chì in l'ultimi anni (per mè) hà fattu l'argumentu chì hè u più grande ghjucadore di chitarra da Hendrix. Hè veramente erede di Jimi Hendrix .
Cum'è tutti sapemu, Hendrix hà rivoluzionatu a chitarra principale. E hà fattu senza u benefiziu di alcuni di l'avvanzi tecnulugichi fatti da a so morte, cose cum'è pedali di distorsione intricatu equilibrati è altri dispositivi chì sò fatti per sfruttà u tipu di feedback è sustene chì Jimi, Pete Townshend, et. al. duverebbe rinsignà manipulendu i cuntrolli di u vulume è e scatule stompate di distorsione primitiva prima chì u so signale righjunghjessi à un tubu ridiculamente forte (valvula) amplificatori Marshall è Hiwatt.
Cusì Prince hà u benefiziu di uni pochi di dispositivi in più per esercità un pocu di più cuntrollu, ma ùn importa veramente assai. Ciò chì hà fattu chì u ghjocu di Hendrix sia cusì distintu hè u modu in cui l'hà messu tuttu fora, esibitu senza rete, pigliendu probabilità chì solu i ragazzi di jazz bop è post-bop si piglianu, è fendu cusì à un volume massiccia, affinchì ellu a sua volta influenzessi u più anticipazione di i misgi di jazz cum'è Miles Davis.
Quì, in una sola esecuzione, u Principe vene cum'è una bomba atomica è nivela u locu, distrugge tuttu in a so strada. Si esegue à un livellu interamente diversu.
Andendu fora senza riguardu à a tradizione, per i soli originali, ma solu andendu fora è simpliciamente frantumazione ella, mettendu u so propiu stampu nantu à a canzone, ùn solu lucida una interpretazione altrimenti sorda; mette in scena u megliu di a canzone è u porta in un locu interamente novu lascendu u restu di a banda per tene un pede in l'uriginale. Ci hè un modu megliu per pagà veramente u rispettu à a canzone originale, u so autore, è à i segni originali di Clapton chì anu indicatu a strada versu u so putenziale? Principe.Kristian Dowling / Getty Images per Lotusflow3r.com
Mentre u restu di a banda, i vechji ragazzi, ogni tipu di riposu è u ghjucanu frescu, mantenendu a canzone in terra - finu à u puntu di mantene ogni parte vocale di sustegnu in u locu (fighjate à voi tutti ... fermu a mo chitarra delicatamente manu ) -U visu di Dhani hè agguatu. Fighjula intornu à l'altri tippi cù una spezia di chì pudete fottelu crede?? spressione, sperendu di fà cuntattu visuale è avè qualchì ricunniscenza è cumunione musicale.
Pare d'ùn avè micca un tale feedback da i vechji dinosauri grizzly. Dhani hè u nostru-è George's-stand-in è rappresentante. Ghjè quì per sprime ciò chì sintimu pusatu in casa: Santa Madre di Diu! Ùn hè micca unu di i più soli virtuosi di chitarra di l'ultimi dui decennii?!
Dhani hè citatu in stu situ di fan di i Beatles, cunclude Harrison affirmannu chì ùn li piace micca a musica chì tira i so pugni. 'Tutti i dischi chì mi piacenu sò hardcore. Bob Dylan hè u core più duru di u core. L'aria hè calata, ma sò musicanti hardcore. U Srinivas hè un tippu hardcore di Madras. Leadbelly? Hà tombu un omu! Basta dettu! '
Ùn sò mai statu un grande fan di u basket, ma una di l'uniche analogie chì mi vene in mente hè quella di una squadra perfettamente media di prufessiunali chì invechjanu subbitu cù un ghjovanu Michael Jordan o LeBron James; una superstar chì apre u ghjocu à u spettaculu; qualchissia chì hè cusì cunfortu in a so propria pelle, cun presenza Zen cum'è in u mumentu è assenza di pensamentu stranieri è seconde induvinazioni chì si alzanu sopra tutti l'altri ghjucatori, ma alzanu tutta a squadra finu à un novu livellu in u stessu tempu .
Benintesa, ci sò altri ghjucatori chì sò ghjelosi è risentiti. Ma dopu ci sò ghjucatori cum'è Dhani, chì ghjucanu senza ego è chì apprezzanu solu esse in presenza di grandezza.
OK, alcuni (probabilmente alcuni di i ragazzi nantu à u palcuscenicu) puderebbenu solu calà da questu è vede Prince cum'è showboating. È u modu in cui Prince si mette appena fora di u palcuscenicu dopu chì a so chitarra apparentemente pre-truccata si lampi solu è smarisce sopra u palcuscenicu indica sicuramente a listessa sorte d'arroganza mustrata da Jordan quandu si riferisce à i cumpagni di squadra cum'è u mo cast di sustegnu. Ma per Jordan, u ballu era solu un allargamentu di e so mani è era unu cù tutta a corte. Per Prince, hè a chitarra è a scena. Ùn compone micca i soli prima di ghjucà; hè tuttu un flussu inconsciente. Hà toccu. Quessi sò i grandi. È face un argumentu cunvincente quì chì puderia esse solu u più grande.
Altri puderianu dichjarà, Sacrilegiu! per messing around with the solo originale di Clapton, cum'è vechji timers chì anu vistu è idolatu Bob Cousy puderanu affirmà chì u ghjocu duverebbe trattà di passà è stabilisce colpi. È sò d'accordu chì i soli di Clapton sò perfetti per a canzone: u pienghje, l'usu di bon gustu di e corde piegate cum'è manifestazioni di dulore. Ma hè stata fatta. Quellu arregistramentu hà più di 40 anni è hè statu sunatu in ogni locu di quelli anni successivi. Avà George hè andatu, è u mondu hà ancu più bisognu di spazzà. George hà cantatu, contr'à a speranza, Cù ogni sbagliu duvemu sicuramente amparà. Prince hè a risposta post-moderna.
Dunque Prince prende induve Clapton è Harrison anu lasciatu, cambiendu u pienghje à u dirittu strisciu di denti, gemendu, urlendu è infuria. Si esegue senza paura, però, senza a rete, cume hà continuatu à fà in a performance ancu leggendaria in SNL qualchì annu dopu, di a canzona Furia.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=5LmiGZM3NqY&w=560&h=315]
U restu di a banda duverebbe caccià qualchì polvara, ancu. Ma sò solu tippi in vestiti chì ghjucanu per altri vechji tippi in vestiti; u peghju di u cuncettu Rock and Roll Hall of Fame; da a so stessa esistenza, u HOF fossilizeghja a musica vitale. Crusty rockers si cuntentanu di a so piazza in a sterpa. Hè, senza dubbitu, un locu chì hà avutu difficultà à fà spaziu per qualchissia cum'è Prince, chì sfida a categurizazione.
A performance hè di u 2004, l'annu chì Prince è George (postumamente, cum'è artista solo) sò stati inseriti in u Hall. Pare chì u Principe sia fora per pruvà ch'ellu pò sculaccià qualsiasi artista rock direttu. Hè l'erede legittimu di u mantellu Hendrix. U sceltu per Stevie Ray. Mi hai intesu. Ogni ghjornu di a settimana.
Pensu chì George appruvessi a nova ripresa di a canzona. Parechje, per ùn dì a maiò parte, di e so canzone avianu a cuscenza di u pensamentu orientale chì li attraversava. LSD è u Maharishi l'anu svegliatu à a mità di l'anni 60 è hà continuatu à insegnà: Tutte e cose devenu passà; Ùn serà micca un peccatu / Avà, ùn hè micca una vergogna / Cumu noi / rompemu u core à l'altri / È si causanu l'altru dulore / Cumu ci pigliemu l'amore di l'altru / Senza più pensà / Dimenticandu di dà torna; L’amore chì site benedettu / Stu mondu aspetta / Dunque lasciate esce u to core, per piacè, per piacè / Da daretu à quella porta chjosa; Attenti à a tristezza / Pò tuccà ti / Pò dannighjà ti / Fà ti ferisce è ciò chì hè di più / Ùn hè micca per ciò chì site quì.
Queste sò tutte parafrasi di l'insignamenti di u Buddha è di altri filosofi orientali. Anu amparatu chì tanta parte di a negatività in u mondu hè purtata da a paura. Di conseguenza, a maiò parte di noi campemu in difesa a maiò parte di u tempu.
Buddha dice di vultà à u vostru propiu uriginale, quale erate, u to visu prima di esse natu. Tuttu dopu à questu hè aghjuntu à una maschera, un scudu, rinfurzendu si contra u dulore è a sofferenza in u mondu. Apri ti in daretu. Campà in u mumentu. Capite chì simu quì per un tempu limitatu. Ùn àbbia paura di fà si un scemu. Ùn dicu micca di andà à travaglià à u vostru ufficiu in un vestitu pimp è strut fora di una riunione dopu avè fattu un puntu particularmente astutu è audace. Ma campatelu un pocu.
Basta à dumandassi ogni tantu, Chì faria u Principe quì?
Ié, a sò, avà tuttu pare banale, Danza cum'è chì nimu u guardi, è tuttu què Minestra di Pollu tipu di merda. Ma hè perchè hè tuttu veru: Ùn hè micca occupatu à esse natu hè occupatu à more, cum'ellu cantava Bob Dylan.
Quasi tutti nantu à sta scena cun Prince ghjucanu in difesa. Prince hè occupatu à esse natu.