Principale Arti U Ritrattu Modernu: Vale a pena u prezzu per Fighjà Dipintu?

U Ritrattu Modernu: Vale a pena u prezzu per Fighjà Dipintu?

Chì Filmu Per Vede?
 
A pittura di Kehinde Wiley di u presidente Barack Obama.Matt McClain / The Washington Post via Getty Images



Un riposu famosu: Gertrude Stein ùn hà micca piaciutu u ritrattu di u 1905-06 chì Pablo Picasso hà dipintu d'ella. Stein hà dichjaratu chì ùn li paria micca, à chì l'artista hà rispostu: Sarà.

Ciò chì l'artista avia presagiu ominamente era chì assai dopu à Stein avia passatu da stu mondu u ritrattu fermaria. Avà pende in u Metropolitan Museum of Art cum'è a rappresentanza permanente di u famosu scrittore è benefattore.

A maiò parte di i ritratti ùn trovanu micca a so strada in e cullezzione di musei, quantunque. Almenu, micca quelli incaricati chì sò dipinti o sculpiti cum'è un modu per onurà à qualchissia - un membru di a famiglia, CEO di l'impresa, funziunariu di u guvernu, ghjudice, capimachja di a chjesa o in generale una persona cun soldi - è dopu affissati in casa, uffiziu o in un altru locu di quella persona. di l'affari. Avete vistu assai sta fiura: Old guy in suit and tie with a dark background. O sì ùn l'avete micca, forse ùn avete micca nutatu chì era quì. In altre parolle, assai ritratti fora ùn si distinguenu micca esattamente.

Ma ci sò occasioni induve i ritratti si alzanu sopra a monotonia di ciò chì hà fattu parè per uttene una certa rilevanza. U dipinti recentemente svelati di u presidente Barack Obama di Kehinde Wiley è di l'ex prima dama Michelle Obama di Amy Sherald-pagatu cù fondi privati ​​è in a cullezzione permanente di Washington, a National Portrait Gallery di Washington, hà pigliatu l'attenzione di u mondu di l'arte.

Ùn eranu micca solu rimarchevuli perchè mostravanu ste duie figure maestose in un stile più imaginativu è informale di l'usu. Anu ancu attiratu l'attenzione perchè anu sfruttatu a putenza stellaria cuntempuranea di i so creatori - unu un nome emergente da Baltimora fendu rimarcà per u so ritrattu socialmente cusciente, l'altru dighjà cumandendu i prezzi astronomichi - tramindui cunnisciuti per fà spaziu in l'arte cuntempuranea per pitturà assimiglianze micca per appendà in camere di bordu, ma nantu à muri di galleria d'avanguardia. Kehinde Wiley, LL Cool J, 2005. Oliu nantu à tela.Kehinde Wiley / Galeria Sean Kelly








È ùn sò micca solu questi dui artisti chì ottenenu acclamazioni cuntempuranee per u travagliu chì accade di presentà similitudini umani. L'esposizione attuale di pitture di David Hockney à u Museu d'Arte di u Cuntinu di Los Angeles, David Hockney: 82 Ritratti è 1 Natura Morta (cuntinuendu finu à u 29 di lugliu), presenta ritratti seduti di figure cunnisciute (artista John Baldessari è galeristu Larry Gagosian trà elli) à fiancu à menu menu cunnisciuti. Ancu i ritratti dipinti da i capi internaziunali di George W. Bush (Vladimir Putin, u Dalai Lama è George H.W. Bush), è ancu i veterani di u cummattimentu, anu coltu à l'anzianu presidente un pocu di divertimentu è loda sorprendente .

Chì ci hè cù l'interessu rinuvatu in u ritrattu? Forse perchè i quadri di e persone permettenu à i telespettatori di fà qualcosa chì altrimente hè pensatu cum'è maleducatu-fighjà à calchissia-è, in questa età di selfie è altre forme di autore-rispettu, aghjunghjenu un livellu d'interpretazione chì si prova rinfrescante per u publicu. Ma allora, i ritratti sò sempre stati redattori: tantu per cume rapprisentanu una persona cum'è per cume micca. È in tutti questi casi - fideli à a vita, lusinghieri, noiosi o apparentemente freschi - una cosa hè certa, anu un modu di attaccà.

Ritrattu: l'Origine di l'Arte?

U ritrattu hà una longa storia in l'arte, cù l'imaghjini di faraoni, papa, rè, nobili è persunagi pulitichi chì sò i primi à esse inscritti in pittura. I segni originali di l'arte forse sò stati umani chì lascianu tracce d'elli stessi cù impronte di mani nantu à i muri di a grotta, ma pocu dopu, anu giratu sta nova abilità à fà registrazioni di i so dirigenti. E prime raffigurazioni eranu spessu altamente stilizate, o idealizate, adattendu à un'idea di grandezza più cà verosimilitude. (Anu analisatu U scheletru di u rè Tutankhamun , era guasgi sicuru chì ùn era micca cusì maestosu cum'è l'artigiani di l'epica u ritrattavanu.)

I dipinti di Thomas More è Thomas Cromwell di Hans Holbein u Ghjovanu in u 16u seculu capiscenu senza dubbitu l'aspettu di sti dui, ancu s'ellu hè statu presuppostu chì l'espressione seria è umile purtata nantu à u visu di More, è u visu pudicatu, beady eyed di Cromwell suggerenu micca solu a so apparizione ma l'opinione di l'artista di ogni omu. L'enigmatica Mona Lisa di Leonardo da Vinci, u ritrattu soffocante di John Singer Sargent di Virginie Amélie Avegno Gautreau (cunnisciuta pupularmente cum'è Madame X) è u ritrattu di Picasso di Gertrude Stein sò trà e più celebre opere d'arte occidentale. Gertrude Stein posa davanti à u ritrattu di ella chì Picasso hà dipintu in u 1906.AFP / Getty Images



Parechji artisti in i seculi si sò distinti per u ritrattu. I nomi Bellini, Rubens, Rembrandt, Manet, Cézanne, Braque, Warhol o Katz sunanu qualchì campana? In i primi tempi di i Stati Uniti, Charles Willson Peale (1741-1827) s'hè dedicatu à pitturà ritratti di i capimachja di a Rivuluzione Americana per chì i so paisani continuessinu à ramintà quelli chì anu fattu una nazione nova è libera in ciò chì era statu Culunie britanniche.

Promuemu sempre a memoria di quelli chì guidanu a nazione, e so istituzioni è e grande imprese cù ritratti dipinti (è, qualchì volta, sculpiti). I muri di e sale di cunsigliu sò cuparti di ste cose. Tuttavia, oghje, simu menu atti à pensà à sti ritratti cum'è opere d'arte è più cum'è u wallpaper esecutivu. U termine ritrattadore pare avè un stigma di cummercialisimu, di fà piacè à un patrone è micca sè stessu.

Brandon Brame Fortune, curatore in capu à a National Portrait Gallery, hà dettu à Braganca chì a celebre pittore Alice Neel ùn hà micca pensatu à e so pitture di persone cum'è ritratti, chì eranu chjaramente, perchè hà vistu i ritratti cum'è qualcosa chì eranu pagati è destinati à piattu. Si puderia vede e pitture luminose è stilizate di Neel di i so amichi, cumpagni d'artisti è membri di a famiglia cum'è l'ispirazione per a mostra attuale di Hockney, è ancu un certu numaru di ghjovani emergenti (vede: Jemima Kirke , Speranza Gangloff ). A maiò parte di i so ritratti sò stati seduti, destinati à una precisione psicologica più cà anatomica è anu enfatizatu l'informale-a ghjente si sdrughje, ùn porta micca a so dumenica megliu è raramente surridenu. Ùn sò micca belli ritratti chì mostranu i sitters in u so primu momentu.

Induve si aduniscenu Flattery and Historical Record

In parechji modi, ciò chì Neel hà dettu insinuava una definizione sottostante di ciò chì custituisce un ritrattu: hè, generalmente, destinatu à presentà u sughjettu in una luce positiva - seria, pensosa, attrattiva . Inoltre, probabilmente un pocu più ghjovanu di ciò chì l'artista vede in realtà: I ritratti sò guasgi invariabilmente incaricati dopu a ritirata di qualcunu, quandu quella persona hè vechja è tende à fighjà.

I ritrattisti i più ricercati ùn dicenu micca bugie, ma di solitu passanu per e fotografie di u sitter in un puntu primu di a so carriera, truvendu una maghjina chì pare un pocu più vitale, un pocu menu stanca. Per assai artisti, però, u messagiu sottostante quì hè chì ùn anu micca libertà per pitturà tuttu ciò chì volenu. In ultimamente, u sughjettu deve esse felice.

I ritrattisti di un'epuca precedente avianu i so motivi per rinfrescà un sughjettu, cum'è Charles Baudelaire hà scrittu à a mità di u XIX seculu: U grande fallimentu di Ingres, in particulare, hè chì cerca di impone à ogni tipu di sitter una più o menu cumpletu, per quale intendu una forma più o menu dispotica, di perfezione, presa in prestitu da u repositoriu di l'idee classiche. Cioè Baudelaire accusava u grande neoclassicistu Ingres di fà chì ogni tippu riccu pare u novu Cicerone.

Questa necessità di spiegà a vanità di un sughjettu hà purtatu à l'idea di un pittore di ritrattu cum'è un artista di seconda classe. Sò pittore, è facciu assai travagliu senza ritrattu, Una volta m'hà dettu E. Raymond Kinstler . Kinstler hè cunnisciutu principalmente per i so ritratti di presidenti americani. Ùn sò micca un fucile à pattu, hà dettu. Similmente, Daniel Greene, un pittore di ritratti in North Salem, New York hà dichjaratu chì ùn sò micca un pennellu assuntu. Ciò chì vulianu dì tramindui era chì ùn pinteranu micca solu ciò chì li dite. Ci hè l’integrità artistica in ghjocu. Tony Bennett posa per un ritrattu di E. Raymond Kinstler.E. Raymond Kinstler

Jim Pollard, un artista basatu in Wisconsin, hà dettu chì parechji di i so clienti sò grandi roti-CEO di grandi corporazioni, fundazioni o università o sò à a manera nata-è sò abituati à dà ordini chì i sottutinenti devenu fà. In ocasu, mi trattanu cum'è l'idraulicu chì vene à sbluccà i bagni, hà dettu.

Questa pò esse a raghjoni chì Kehinde Wiley dice guasi sempre 'no' quandu li hè dumandatu di fà un ritrattu, secondu Janine Cirincione, direttore di a Galleria Sean Kelly in New York, chì u rapprisenta in i Stati Uniti è periodicamente campa richieste da e persone chì vogliono incaricà un travagliu. Si vede cum'è un artistu cuncettuale chì si cuncentra nantu à e persone, hà dettu Cirincione. Sottostante in quella dichjarazione: ùn hè micca un pittore di ritratti.

L'artisti chì facenu di regula à e persone u sughjettu di u so travagliu ricevenu quelle richieste spessu. Alec Soth, chì ritrova persone chì inciampa in i so viaghji ma chì riflette à ellu tippi americani, hè ancu dumandatu spessu di fotografà i collezionisti. Cum'è Wiley, guasi sempre dice di nò à e cummissioni di ritrattu, è ùn sò micca quandu l'hà accettatu l'ultima, secondu Ethan Jones, direttore di studio per u fotografu.

Mentre chì alcuni preferiscenu micca piglià cumissioni per tuttu per evità ogni apparenza di compromessi per i soldi, altri anu abbracciatu di piglià un travagliu di ritrattu pagatu cum'è un modu di finanzà i so altri sforzi.

Andy Warhol era ben cunnisciutu per l'assistenza à partiti di ricchi è famosi, è era notu per u travagliu di a stanza, spessu venendu cun un numeru di cumissioni di ritrattu da una notte di successu. Queste eranu una fonte principale di redditu per ellu in tuttu l'anni 70. Alcune di e so opere d'arte più famose sò ritratti senza cumandamentu di figure cunnisciute, basate annantu à fotografie pupulari di elli, cum'è Elvis Presley, u presidente Mao è Jacqueline Kennedy Onassis. Micca meraviglia chì l'altri vulianu avè un Warhol di sè.

U prezzu di u ritrattu—Per un Artista

I ritratti piglianu tempu luntanu da a mo altra opera, da esposizione, da a mo carriera, hà dettu a pittora Brenda Zlamany. D'altra parte, cum'è Warhol, capisce ancu quantu ponu esse lucrativi. Puderaghju guadagnà 100 000 $ da un ritrattu. Ùn vogliu micca ricusà quellu. Puderaghju vende una pittura per 100 000 $ in una galleria, ma aghju solu a metà, per via di a cumissione di u rivenditore. Cusì face una o duie à l'annu per via di i soldi più affidabili ch'ella porta. Facciu una vita veramente decente, è ùn aghju micca da insignà. Brenda Zlamany, Ritrattu # 135 (Kurt Landgraf cun Blu in Rossu), 2010. Oliu nantu à pannellu, dui pannelli, 88 x 41 è 27 x 27 in.Brenda Zlamany






Jacob Collins, un pittore assai realistu chì hè riprisentatu da Adelson Galleries di New York è face una media di duie cumissioni di ritratti privati ​​annu, hà ancu rinviatu a disprezzione di u ritrattu. Se site cunnisciutu cum'è un ritrattu, almenu site cunnisciutu per qualcosa, hà dettu. Un saccu di ghjente volerebbe esse cunnisciutu per qualcosa.

I so ritratti, cum'è e so pitture di galleria, media 100 000 $ a pezza, ancu se u so stile di travaglià cù un sughjettu di ritrattu ùn pò micca piace à tutti. A maiò parte di i ritrattisti si scontranu cù u sughjettu, facenu alcuni schizzi è piglianu assai fotografie, poi si ritiranu in i so studii per pitturà. Collins ùn usa micca e fotografie ma face tuttu-a posa, i schizzi è a pittura attuale-davanti à un sughjettu pusatu. Avvertenu a ghjente in anticipu, 'Vulete veramente stà tantu?' Nutendu chì ci ponu esse da 12 à 14 sessioni è quant'è 40 ore di posa. A maiò parte di a ghjente ùn vole micca fà quessa. Parechji sughjetti si sentenu semplicemente scomodi cù qualcunu chì li guarda direttamente è attentamente, ciò chì pò spiegà perchè a ghjente li piace à guardà l'arte ma ùn esse micca u sughjettu di l'arte stessa.

Avertisce ancu i futuri sughjetti chì ùn hà micca da arricà una faccia. Mentre stanu fermi, i sitters, soprattuttu i più anziani, si trovanu fora è i so visi spessu cadenu. Gilbert Stuart, rinumatu per i so ritratti di George Washington, hà scrittu quellu una vacuità s'hè sparta annantu à u so visu appena Washington hà cuminciatu à pusà. A maiò parte di i sughjetti di ritrattu sò persone anziane chì ponu diventà sonnolenti s'elli sò tenuti à pusà inattivamente per periodi prolungati di tempu. Ùn mi dispiace micca quandu e facce affondanu è vanu in un riposu profondu, hà dettu Collins. I mo ritratti parenu una persona chì stà seduta.

Greene, chì pinghje ancu da a vita eccettu quandu l'artista hè mortu, hà nutatu chì u so modu di travagliu sceltu presenta certi ostaculi à volte. Hè più faciule di fà un ritrattu postumu ch'è quellu di qualcunu chì hè vivu, hà dettu. È hà fattu assai di i dui in a so carriera di 50 anni. Si travaglia da una fotografia, o da parechje fotografie, selezziunendu l'espressione facciale chì hè u più saliente, è di sicuru una fotografia ùn si move micca o ùn parla. A spressione ùn cambia, ùn avete micca da organizà sedute. Vivu o mortu, u prezzu di u so tempu è di u so travagliu sò una custante.

Per Greene, i ritratti di i vivi tendenu à piglià più tempu-da parechji mesi à un annu-cà quelli di i morti per via di a necessità di fà numerose sedute, forse quant'è una decina, ognuna di trè ore. È tuttu quellu tempu hè bisognu . Per i ritrattisti, ci sò assai decisioni da fà: a dimensione di u quadru generale, ciò chì u so sughjettu duverà purtà, ch'ellu serà di lunghezza intera, di trè quarti o di un bustu, per ùn parlà di u fondu. (In u ritrattu chì Greene hà fattu di l'ex Congressmanu Repubblicanu Larry Combest, una fotografia di a moglia di u puliticu face parte di u decoru-hà amatu assai a so moglia.)

Un'altra decisione hè di includere o micca e mani di u sitter, chì ritrattisti spessu cercanu di omettere. E mani sò un dulore in culu, disse Zlamany. Goya facia carica in più per e mani. (Ùn s'arricurdava micca d'induve avia lettu o intesu quessa.) E mani sò estremamente spressive, sprissive cum'è una faccia. U ritrattu scupertu di Brenda Zlamany per u Davenport College di l'Università Yale, cun anziani è membri di a cumunità Davenport.Benda Zlamany



Truvà l'artista ghjustu

A bocca à bocca, o solu vedendu un ritrattu in a casa o l'uffiziu di qualcunu è scopre chì l'hà dipintu, hè cumu chì parechje persone trovanu artisti quandu cercanu di fà capisce a so somiglianza. Greene hà dettu ch'ellu era statu incaricatu di fà un ritrattu di u Guvernatore di Hawaii dopu chì u guvernatore avia vistu u ritrattu di Greene di un impurtante costruttore hawaiano, Tom Gentry è a so moglia. (Hè statu assai divertente sorte in Hawaii parechje volte per fà i Gentrys, è poi hè statu divertente di turnà à fà u guvernatore.)

U presidente George W. Bush hà sceltu l'artista John Howard Sanden per fà u so ritrattu ufficiali di a Casa Bianca per mezu di un riferimentu da un amicu. Pocu tempu dopu à a partenza di a Casa Bianca, George è Laura Bush sò stati invitati da vechji amichi, Annette è Harold Simmons, à cena in casa soia in Dallas. A cunversazione si girò subitu versu u ritrattu chì Annette era à mezu à pusà, dipintu da Sandon. Hè faciule da travaglià? hà dumandatu l'anzianu presidente, è hà fattu una loda profusa. Dopu qualchì settimana, un staffer in a biblioteca presidenziale di Bush hà mandatu un email à Sanden per vene à scuntrà l'ex presidente.

A risorsa più centrale per quelli chì cercanu un ritrattu hè Ritratti, Inc. , una risorsa in linea chì guida i clienti attraversu u prucessu. Sicondu Julia G. Baughman, cumpagnu esecutivu di Portraits, Inc., a maiò parte di i prezzi vanu da 10 000 $ à 100 000 $ secondu a dimensione di u ritrattu.-testa-e-spalle, lunghezza di trè quarti (senza pedi, spessu per una posa seduta) o di lunghezza intera-è u mediu (carbone, pastel o vernice à l'oliu). A cumissione media hè $ 20,000-30,000, ancu s'ellu ci hè una categuria di prezzu più bassu di $ 3,000 à $ 10,000 per i clienti chì volenu un ritrattu di u so animali domesticu. U presidente americanu George W. Bush cù u so ritrattu presidenziale di a Union League of Philadelphia, dipinta da Mark Carder.Saul Loeb / AFP / Getty Images

U vostru tempu è soldi: Vale a pena?

U ritrattu hè una di e zone strane di u mondu di l'arte induve i prezzi nantu à u mercatu secundariu ponu esse solu una piccula frazione di u so valore di mercatu primariu originale. Debra Force, un rivenditore indipendente d'arte americanu, hà dettu à Braganca chì, à menu chì u sughjettu sia una persona cunnisciuta, a ghjente dice: 'Perchè vogliu un ritrattu di qualcunu chì ùn cunnoscu micca?' Recentemente, hè stata dumandata da una assicurazione cumpagnia per stimà u valore di un ritrattu cuntempuraneu chì qualchissia avia fattu di a so moglia, chì era statu brusgiatu in un focu. U valore d'assicuranza-ciò chì costerebbe avè un altru ritrattu pittatu di sta donna-era apprussimatamente 25 000 $, ancu se u giustu valore di mercatu (ciò chì a pittura averia pussutu vende per u mercatu secundariu s'ellu ùn era micca statu distruttu) seria statu assai menu. Mille dollari, forse 500 $.

Ùn importa mancu se l'artista hè cunnisciutu è ben cunsideratu, hà dettu. I ritratti di Charles Willson Peale, Thomas Sully è Gilbert Stuart, frà i ritrattisti più rinumati di a fine di u XVIIIu è di u principiu di u XIXu seculu, ponu esse difficiuli à vende. Pudete uttene un Stuart per menu di $ 10,000. Gilbert Stuart hà dipintu una di e maghjine più emblematiche di George Washington durante u so tempu, eppuru l'altri ritratti di l'artista ponu esse acquistati per un costu sorprendentemente bassu.Cindy Ord / Getty Images

A National Portrait Gallery acquista opere per a so cullezzione permanente per mezu di rigali di marcanti d'arti privati, galeristi è membri di a famiglia di parsoni cunnisciuti chì u so parente o u so missiavu hè statu ritrattu in un quadru, disegnu o fotografia, hà dettu Brandon Brame Fortune. Ricevenu forse 100 cose in u corsu di un annu.

A maiò parte di i curatori cercanu di dumandà rigali à i collezionisti di tippi specifichi d'oggetti, ma Fortune hà rimarcatu chì ùn sò micca assai i cumpratori d'arte chì si spicializanu in a raccolta di ritratti. Quellu chì face, l'avucatu di New York City Nathaniel Kramer, pussede parechje centinaie di ritratti dipinti, disegnati è fotografati di persone ch'ellu ùn cunnosce micca. Di solitu sò amichi o cunniscenze di l'artistu, hà dettu Kramer. Ùn sò micca stati incaricati. Ùn cunnosce micca u sughjettu ùn hè micca un svantaghju per ellu; li piace solu à fighjà a ghjente. Certi piacenu fighjà i cavalli, certi piacenu fighjà e barche. Ùn mi dumandu micca i cavalli o e barche. A ghjente hè più interessante per mè.

In fine, però, avè un ritrattu dipintu hè un sforzu sentimentale,è forse ancu un pocu egoista. Hè qualcosa destinata à priservà a vostra memoria o à suppurtà a prova di u tempu-i soldi è u sforzu investitu in questu hè a ragione stessa chì tendenu à fermassi cum'è registri storichi. Longu dopu chì u sughjettu hè andatu, quellu chì ellu o ella puderia esse statu, una pittura hè sempre qualcosa chì attribuemu un valore immensu, è ùn sò micca dati à scartà-Qualunque sia u valore attuale di u mercatu pò esse. Avè u vostru ritrattu dipintu (o quellu di una persona cara), sì vi piaci u risultatu o micca, hè un modu bellu sicuru per assicurassi chì a faccia si attacchi intornu.

Articuli Chì Pudete Piace :