Principale Pagina Iniziale Brace Yourselves! U Santu Graal hè ...

Brace Yourselves! U Santu Graal hè ...

Chì Filmu Per Vede?
 

Ciò chì ùn va micca cù u Codice Da Vinci si pò riassume in una sola parolla: tuttu!

I cattolici urlanu Erezia! I metodisti sbadiglianu. I Ghjudei volenu l'ochji è passanu u matzo. È parechji monaci, religiose, preti è albini minaccianu di boicottà per nome di tutti l'altri. Intantu, ci hè una ragione assai più impurtante per evità stu cunflittu armatu rumurosu è ridiculu trà Hollywood è a Chjesa cattolica-duie industrie chì ognuna sà assai di strategie di cummercializazione per u putere è u prufittu. Questa raghjone hè simplice: u Codice Da Vinci hè un gattivu di 125 milioni di dollari per duie ore è mezu di punizione di ore paralizate liturgical twaddle chì hè una sfida per stà senza russà. Eretici, zeloti è amatori di film attenti: Purtate NoDoz.

U direttore Ron Howard, chì risponde cù furia à i so detrattori in a stampa in generale è à u publicu di a notte d'inaugurazione chì fischjava u filmu in Cannes in particulare, hà dettu: Què si suppone esse divertimentu, micca teologia. Ùn hè nè. Lurid, cunfusamente inghjuliatu cù psiculobuli irritanti è micca un pocu di divertimentu, hè un artefattu senza arte.

Ùn aghju micca lettu u best-seller pulpitu di Dan Brown, è avà sò perchè: A trama di stu prepotente thriller religiosu detective-a Bibbia hè una bufala, Ghjesù è a prostituta Maria Maddalena si sò sposate in secretu è anu parturitu figlioli, i so discendenti finiscinu tutti per qualchì ragione inesplicabile in Francia, è a verità ferma chjosa per seculi in u Santu Graal, chì pò o ùn pò esse piattatu in qualchì locu vicinu à l'Hotel Ritz in Parigi - hè abbastanza scioccu in u filmu. Ùn possu micca imaginà a turtura di leghje lu. (L'unica grazia salvatrice: U filmu hè più cortu chè u libru, ma ancu questu pò esse un ingannu.) Privatu di u tippu d'azione chì vi tene alerta, privu di u suspensu più elementariu, realizatu da un cast soprapagatu chì sembra jet- ritardatu è assai bisognosu di sacchetti di barf, è ammansatu da un dialogu infinitamente esegucibile, stu filmu hà suscitatu rabbia è cuntruversia chì ùn vale a pena di sudà.

Assumendu chì tutti sianu stanchi di leghje nantu à u Codice Da Vinci quant'è di scrive nantu à questu, riduceraghju a trama, cum'è una salsa: U curatore di u Louvre hè tombu da un monacu wacko albinu (creepy Paul Bettany) , un anghjulu di morte da un cultu cattolicu secretu chjamatu Opus Dei chì si spoglia nudu, flagella u so corpu cù fruste à cinque code è porta una catena appuntata chjamata cilice intornu à e so cosce sanguinanti. Stu tippu hè una surella malata di un'altra pianeta, ma parla cù u Vaticanu per un telefuninu è trascina armi di distruzzione di massa ch'elli ùn anu mai intesu parlà in Bagdad. U scopu di l'Opus Dei hè di truvà è spazzà tutte e prove chì a più grande storia mai cuntata hè stata veramente a più grande bugia mai detta - prove chì sò state sepolte da 2000 anni in u Santu Graal. Ié, parlemu di u Santu Graal, chì era più divertente quandu i lunatici cavalieri Monty Python l'anu cacciatu in Spamalot.

Ancu s’elli si perdenu spessu in u rimusciu, u filmu presenta ancu dui persunagi principali: un prufessore di simbologia di Harvard (Tom Hanks, cù una gattiva ghjurnata di capelli rimanenti da a Nitty Gritty Dirt Band) è un criptologu di a pulizza (Audrey Tautou, chì a sparisce) gamine Leslie Caron image), chì hè l'ultimu discendente vivu di Ghjesù. (U so appellu sessuale hà pruvucatu un wag à insistere ch'ella deve esse da a parte di a famiglia di Maria Maddalena.) U restu di questu interminabile calvariu li seguita mentre ghjucanu ma lamely pezzi pezzi di u puzzle in a so ricerca di u Santo Graal, seguenti indizii in l'arti di Leonardo Da Vinci. Mentre Ms. Tautou crepa l'anagrammi arcane è Mr. Hanks ci annoia tutti a morte cercando in vano di spiegarli, apprendemu tutti i generi di mumbo-jumbo ecumenici. Preguitevi: U Santu Graal hè veramente un vaginu, è u discepulu accantu à Ghjesù in l'ultima Cena era in realtà una zitella!

Conducendu una lunga caccia scema da u Louvre à l'abbazia di Westminster, cù una tappa per i fuochi d'artificiu è a spada à u castellu di un vechju miliardariu furiosu di u Santo Graal freak (Sir Ian McKellen, chì arrubba u spettaculu), Ms.Tautou è Mr. Hanks sò perseguitatu da un fliccu francese (Jean Reno), un vescu omicidiu (Alfred Molina) è quellu monacu S&M slobbering, flagellendu si cum'è una strega chì balla intornu à un focu mentre noi simu laboriosamente istruiti in a storia di l'imperu cattolicu, pienu di flashbacks à pagani Rumani chì feste follamente, a cunversione di Custantinu, Maria Maddalena chì dà a nascita, è u Cunsigliu di Nicea, induve Ghjesù hè aghjurnatu à u statutu di divinità in 325 dC da figuranti di Hollywood in panni di lombu è togas da un filmu di Maria Montez. Tuttu hè cusì ponderosu chì mi sò trovu grata per l'occasione invasioni di divertente cattivu gustu.

D'ochji larghi è senza espressione, Mr. Hanks pare ossificatu. Mma Tautou hè una bellezza, ma ùn hà alcuna autonomia è u so inglese hè cusì intricatu chì assai di e so scene passanu in una nebbia d'incoerenza. Tramindui sembranu stupiti, sbattendusi in pezzi di storia è armate di fantasmi in crocia cum'è studienti sconcertati in un tour goticu di i grandi priori di l'Inghilterra. Ùn ci hè micca un pezzu di chimica trà elli. Per un filmu chì si vanta di accatastà l'infurmazioni pietose è di fà lu cunvince, u scrittu verbose di Akiva Goldsman include una sfilata di zingers: Ùn seguitu micca! Hè un vechju racontu di e mòglie! È, infine, sò cuntentu chì sta merda sia finita! Amen, chum, è una novena volante à questu. Dopu a vendita di 60 milioni di libri, sicuramente ùn hè micca un secretu chì Tom Hanks si tagli mentre si rade, seguita una freccia di sangue in u lavamanu di u bagnu, è scopre infine u locu di riposu di u Santu Graal. Quandu si scopre induve, si riderà à voce alta.

Ùn sò micca abbastanza di teologia mitica o di religione organizzata per ghjustificà a prova ecumenica di una cospirazione cattolica di 2.000 anni per tirà e nostre gambe è prutege u putere di a chjesa nascondendu e radiche di u Cristianesimu, ma so qualcosa di male filmi, è U Codice Da Vinci hè un veru puzzante.

Scogliera

Per i thrillers chì emozionanu, preferiscu u filmu neru francese Lemming, un twister psicologicu di Dominik Moll, chì hà direttu a sorpresa enormemente soddisfacente di u 2000 Cù un amicu cum'è Harry. Hà assai di u listessu suspensu à u largu ghjornu è elementi disturbanti di orrore chì alza i capelli accadendu à belle persone in circustanze apparentemente normali. Laurent Lucas, u bellu attore chì hà ghjucatu u maritu chì a so vita hè stata capovolta in Harry, è chì s'assumiglia à u ghjovanu Montgomery Clift (prima di l'accident chì hà cambiatu u so visu è a so carriera), torna à ghjucà Alain Getty, un ingegnere brillante chì cuncepisce dispositivi di migliurazione di a casa gestiti da Webcam. À l'uffiziu, u so travagliu hè di assicurà chì tuttu sia sempre sott'à cuntrollu. In casa, u so matrimoniu apparentemente perfettu cù a so moglia affettuosa è devota, Bénédicte (Charlotte Gainsbourg), hè nantu à un pianu altrettantu sanu.

Dopu un trasferimentu di travagliu in una nova cità in u sudu di a Francia, invitanu u so novu capu, Richard Pollock (André Dussollier), è a so moglia Alice (Charlotte Rampling) à cena. A coppia più vechja si rivela u listessu tipu di intrusi da l'infernu cum'è u caratteru di u titulu machiavellianu in Cù un amicu cum'è Harry. Amara, spietata è annoiata, Alice prova à seduce Alain, poi si ne và senza invità per scusassi, si chjude in camera d'ospiti è si suicida. Per peghju, un picculu è misteriosu roditore (unu di quessi lemming chì si seguitanu finu à u mare per more) hè chjappu in a fossa di a cucina, fermendu u piombu. I paramedici vanu è vanu, Bénédicte piglia a persona antisociale di Alice morta è smarisce per ghjorni, i vicini diventanu bizzarri, è più Alain cerca di sbloccà i tubi è ristabilisce l'ordine, più u so propiu sensu di cuntrollu si sfalla.

U pandemoniu decima tutta a so vita, ma cù e trame intrecciate di fantasmi, trasferimenti d'identità, infedeltà è morte, ùn site mai abbastanza sicuru se qualcosa hè reale o imaginatu. U surrealismu narrativu pò esse fastidiosu, ma ùn hè mai menu ch'è rivettante, è l'attuazione hè superba. (Wan è senza sangue, u studiu di Ms. Rampling in a depressione terminale hè stupente.) Mr. Moll hè un maestru à sbulicà i fasci di designer francesi chì mascheranu e cicatrici di a burghesia malata. U risultatu suggerisce à David Lynch cun escargot.

Note musicali

In a mo casella postale da l'elegante pianista di saloon Peter Mintun vene una currezzione di a mo rivista di a cantante Mary Cleere Haran à u Carlyle: Mille fans anu probabilmente scrittu o chjamatu per ramintavvi qualcosa chì sapiate dighjà, chì Frank Loesser (micca Hoagy Carmichael) hà scrittu e parolle è a musica à 'A primavera serà un pocu tardu questu annu.' Mi rossu cù scuse, perchè in realtà a sapia. Mentre scrivu a mo critica, l'immortale di Hoagy I Get Along Without You Very Well stava ghjucendu in fondu, da quì a cunfusione. (Aghju sempre mischjatu ste duie canzone, mi dispiace di cunfessu.) Sò cuntentu chì Mr. Mintun mi ricordi ancu chì i murali in periculu in u Café Carlyle sò stati disignati da u famosu artista ungherese Marcel Vertes, micca da u legendariu Ludwig Bemelmans. Errore pessimu, ma sempre megliu cà i crassisti novi pruprietarii di u Carlyle, chì si riferenu à u decoru storicu cum'è carta da parati.

Infine, hè cun grande dispiacimentu chì e limitazioni di spaziu in u numeru di a settimana scorsa furzanu a mo rivista di a deliziosa soprana di Broadway Rebecca Luker à u pianu di a sala di editazione. À Feinstein à a Regenza, era tramindui favulosa da sente è bella da fighjà, cum'è e bionde frisgiate di i vechji film di Busby Berkeley. Festighjendu e cumpusitori di e donne, hè passata graziamente da e canzoni d'amore classiche di Dorothy Fields, Carolyn Leigh è Marilyn Bergman à i slashers di polso da ciò chì chjamu grumpily u sindromu Janis Ian, ma in canzoni di allegria o canzoni d'angoscia, a voce era mellifluosa, u chops impressionanti è u surrisu radiante. Ùn ricorre mai à cinghje rumurose per attirà a vostra attenzione, sta Scarlett O'Hara, nata in Alabama, cunnosce u valore di fidà si à un liricu è di lascià travaglià e canzone per ella, è hè ancu una attrice rializata. Ciò chì spiega a prufundità ch'ella versa in una prufunna nova melodia intitulata Lovely Lies, nantu à e bellezze meridiunali alzate nantu à inni di chjesa è torta di pecan, senza preparazione per un pensamentu indipendente o una vita vera di l'altra parte di a piantagione. Riproducendu Magnolia nantu à una grande scena di Broadway in Show Boat o sunniannamente cantendu una melodia sexy in l'intimità di un cabaret di l'hotel, Rebecca Luker trasforma i canti in pezzi di trè atti è rende u locu centrale brusgià. Spergu ch'ella rientri prestu.

Articuli Chì Pudete Piace :