Principale Pagina Iniziale Un Caratteru Incòmodu: U Rolu di u Staziu Mortu di Stepin Fetchit

Un Caratteru Incòmodu: U Rolu di u Staziu Mortu di Stepin Fetchit

Chì Filmu Per Vede?
 

Mel Watkins ùn pare micca sapè di quella lettera; di sicuru, ùn si ne riferisce nè ne cita in a so nova biografia. Si puderia pensà chì i ghjurnali Ford fussinu stati un locu evidente per circà materiale nantu à un omu chì hà lasciatu pochi documenti primari - dopu tuttu, Fetchit hè apparutu in parechji filmi chjave di Ford, frà elli Ghjudice Prete (1934) è Steamboat Round the Bend (1935), è ancu un filmu perfettamente terribile chjamatu U mondu si move (1934).

In u listessu modu incrementale chì John Wayne hè venutu à incarnà positivamente u modu in cui l'America sceglie di vede sè stessu, cusì Stepin Fetchit hè diventatu un simbulu negativu - sia per u neru sia per u biancu - di u modu in cui l'America bianca trattava i neri: cum'è menziali afflitte.

Hè statu cusì ghjittatu in - perdona l'espressione - oscurità esterna da u mumentu di a Siconda Guerra Mundiale, un pony cun un trucu chì u truccu s'invechja è chì ùn pudia micca coesiste cù e figure fiere interpretate da l'inghjustamente scurdatu James Edwards è u ghjustu amatu Sidney Poitier. Fetchit - natu Lincoln Perry in Key West in u 1902 - hà campatu una vita caotica, itinerante, piena di fallimenti, cause è donne. I prublemi di a so vita sò riplicati in a so biografia. U Signore Watkins hè difficiule per assignà un significatu o un tema generale à u so sughjettu; hà abbastanza prublemi solu à tene traccia di e cose. U figliolu di Fetchit, per esempiu, sparisce cumpletamente da a narrazione; sì u sgiò Watkins ùn era capace di seguitallu, averia dittu cusì.

Fetchit, o, piuttostu, Lincoln Perry, hà avutu una fiertà ammirevule in u so mistieru-Sì sò un bon attore, vogliu u rispettu è a ricunniscenza chì sò dati à i boni attori, hà dettu in 1930-ma ùn era micca particularmente simpaticu; ci era assai dustups cù i studii, micca sopra u caratteru ch'ellu hà interpretatu, ma per i soldi è a so incapacità di tene u so nome fora di i ghjurnali.

Fondamentalmente, u libru hè un travagliu clip, chì hè capibile (tutti sò morti). Ma u sgiò Watkins ùn pò micca fà cresce e clip, forse perchè ùn sà micca sapè chì clip da enfatizà, ancu menu fiducia. Attribuisce u listessu pesu à l'interviste in una rivista cuntrullata in studio cum'è Photoplay cum’ellu face à e culonne propie di Fetchit, scritte per i ghjurnali neri di l’epica, induve Fetchit emerge cum’è un vaudevillianu seriu, travagliatore, un pocu irritante piosu.

U prublema di core per pruvà à apprezzà Fetchit hè chì abitava perfettamente un archetipu razzistu, in l'ultimu minutu prima ch'ellu sia diventatu una impossibilità storica. Ié, era divertente, è una volta o duie volte era più cà quellu-cum'è in Ghjudice Prete , quandu ellu, senza vulè, tenta à Billy Priest di Will Rogers di abbandunà u so travagliu ghjudiziariu è andà à piscà. Ford si dissolve à Fetchit è Rogers camminendu felici longu à una riva di fiume, pali di pesca in manu, un Huck è Tom di razza trasversale di mezza età ligati da una irresponsabilità cumuna.

Ma ci hè qualcosa assai specificamente offensivu nantu à u caratteru Fetchit. Eddie (Rochester) Anderson hà ghjucatu un servitore, ma Jack Benny è Anderson anu sempre assicuratu chì Benny era u culo di u scherzu, mai Rochester. In listessu modu, Hattie McDaniel hà ghjucatu à Mammy, ma hà ancu avutu à flirtà apertamente cù Clark Gable, chì duverebbe ottene almenu un passu parziale da a pusterità.

A risata pruvucata da Stepin Fetchit hà un modu di stringhje in gola, perchè ùn u pudemu micca vede chjaramente-l'associi sò troppu schiaccianti. U sgiò Watkins li assigna u rolu pusitivu di Br’er Rabbit, u burlone di Joel Chandler Harris chì hà vultatu nantu à ellu l’attese di l’omu biancu da pudè ritruvassi, ma chì si sente cum’è una vanità imposta; à nantu à u screnu, Fetchit ùn hà mai esibitu una scherza sufficiente, nè menu energia, per cappuccinà à qualchissia. L'utilità inutile era u puntu còmicu di u so caratteru.

Questa biografia hè preziosa per u modu in cui face paralleli trà l'attitudine nera di alta mente versu i stereotipi negativi di u periodu propiu di Fetchit è l'attitudini alterate d'oghje, cù una musica chì glorifica u pimp è u gangbanger è film recenti cum'è Barbiere è Pianu di l'Anima— chì probabilmente averia lanciatu Fetchit s'ellu fussi statu dispunibule. U Signore Watkins attribuisce questu (currettamente, pensu) micca solu à una differenza generazionale, ma à e divisioni trà i neri di collu blu è di classe media:

[E] caricature di a sottoclasse nera avianu una certa basa in a realtà ma [i neri di classe media] sentenu chì u focu eccessivu nantu à u stratu più bassu di a vita Negra oscurava u prugressu fattu da i prufessiunali neri; sostenevanu chì a soppressione di quelle immagini grezze, comicamente esagerate era essenziale per elevà a razza è guadagnà rispettabilità in a sucietà più grande.

Cù l'ascendenza simultanea di a cultura di i bandi, chì rapprisenta l'agressione maschile di i neri à collu turchinu, è Condoleezza Rice è Colin Powell soddisfanu l'aspirazioni di a classe media, i neri americani sò cullati in u mainstream culturale da sopra è sottu.

In un certu sensu, hè a culminazione di qualcosa chì Fetchit profetizò: U modu in cui credu chì u prublema di a razza serà risoltu ùn hè micca per figure o oratoriu ma un di questi ghjorni ci andemu à svegliarci è truvamu noi in cima è avemu vintu Ùn sò micca sapè cumu simu ghjunti.

Puderà avè ghjucatu scemu, ma ùn era micca.

Di Scott Eyman Lion of Hollywood: The Life and Legend of Louis B. Mayer (Simon è Schuster) hè statu publicatu à principiu di questu annu.

Articuli Chì Pudete Piace :